“Sunt casatorita cu sotul meu de multi ani. Nu avem copii. Ne cunoastem literalmente de o viata intreaga. Parintii nostri au fost cei mai buni prieteni dintotdeauna, si chiar obisnuiau sa glumeasca ca ne vom casatori intr-o zi. In copilarie si in adolescenta, el era barbatul visurilor mele (cel cu care visam cu ochii deschisi la viitoarea mea nunta). Era destept, amuzant si increzator. In plus, a jucat fotbal si era HOTT!!! El a fost primul si singurul meu iubit -de la primul sarut cand aveam 12 ani, pana la pierderea virginitatii impreuna la 17 ani-.
Am mers la facultati diferite, ne-am facut propriile vieti timp de cativa ani, dar imediat ce am absolvit fiecare, am fost atrasi din nou impreuna. Am inceput sa ne intalnim serios si ne-am casatorit la scurt timp dupa aceea. Insa lucrurile s-au schimbat. Nu ca ar fi cel mai important lucru, dar cand ne-am casatorit, el era pe cale sa devina avocat. Acum, el este o secretara glorificata la un birou de avocatura si castiga 52.000 de dolari (eu sunt manager la firma mea de design si castig mult peste 120.000 de dolari). De asemenea, a incetat sa mai faca exercitii fizice. El a jucat un an de fotbal in facultate, eu am jucat 3 ani de volei in facultate. Eu m-am mentinut la nivelul meu de fitness, in timp ce el nu. Nu este un secret ca sunt mult mai puternica decat el acum. Eu sunt cea care ridica greutatile in casa. Recent, sotul meu a asteptat in mod legitim sa ajung acasa si sa car o piesa de mobilier grea in pod. Cand l-am intrebat despre asta, mi-a spus ca el nu mai este suficient de puternic sa faca asta si stie ca eu sunt. (De asemenea, l-am batut la wrestling acum cateva luni, dupa ce am impartit o sticla de vin). In weekend-uri, eu tai iarba si fac treburi prin casa, in timp ce el se uita la fotbal si sta cu amicul sau.
In general, simt ca ne-am "schimbat aproape complet rolurile", daca are sens. In unele zile aproape ca ma simt ca si cum as fi mai mult mamica lui. De fapt, nu ma deranjeaza acest lucru si i-am spus recent ca voi prelua controlul asupra vietii noastre si a relatiei noastre. Dar el trebuie sa fie de acord cu acest rol de a fi oarecum supus fata de mine, asa cum as fi eu fata de el. Altfel, ne vom certa pentru orice , iar asta nu va functiona niciodata. Totusi, el inca se vede cumva ca fiind un fel de "alfa". Asa ca suntem blocati in mijlocul acestei dinamici de relatie si i-am spus ca daca va continua asa, nu voi fi fericita si ma voi gandi sa divortez.
Ceea ce este atat de frustrant este ca el, cumva, accepta partial acest nou stil de viata, dar pe de alta parte, de asemenea, continua sa se comporte ca si cum nimic nu este diferit sau gresit intre noi si spune despre el ca "eu sunt barbatul". Deci, de cateva ori am adus in discutie divortul, el se sperie, ma suna de o gramada de ori pentru diverse nimicuri si aproape ca se comporta ca si cum nu am voie nici macar sa-l parasesc pentru ca sunt sotia lui. El este intr-adevar un om dulce si bun. Dar sunt confuza si caut sa ma asigur ca nu sunt eu ticalosul aici.”, a scirs o utilizatoare pe reddit.
Postarea a strans deja zeci de comantarii. Iata ce i-au sugerat ceilalti utilizatori sa faca:
“In niciun caz! Felul in care ai scris acest lucru face sa para ca nu vrei sa fii in aceasta relatie in acest moment si ai pictat o imagine clara a oamenilor care se schimba si se indeparteaza. Numai tu stii daca vrei sa continui cu aceasta relatie si poti trai cu dezamagirea. Cu siguranta iti doresc totusi noroc! Nu exista raspunsuri usoare la astfel de lucruri.”, a comentat un utilizator.
“Nu esti ticaloasa pentru ca nu poti controla sentimentele pe care le ai. Se pare ca, in general, consideri ca lipsa lui de motivatie si de elan este neatractiva. Nu este motivat sa ramana sanatos, sa exceleze in cariera, sa participe pe deplin ca partener in gospodarie, etc. S-ar putea sa aiba un dram de depresie?
Avand in vedere ca este un om dulce si bun, poate ca ar fi bine sa beneficiati amandoi de consiliere de cuplu.”, a spus un alt utilizator.
“Doamne, asta e sinistru. Cel putin o parte din problema pare ca esti tu:
1. esti foarte atasata de stereotipurile de gen cu privire la cine ce trebuie sa faca intr-o relatie si
2. esti foarte atasata de ideea ca TREBUIE sa existe o ierarhie.
Sa-ti ingrijesti partenerul domestic, ca si cand ai fi parintele lui, este total neatragator. Nimanui nu-i place sa se ocupe de cineva ca de un copil. DAR e super neclar daca asta e problema ta sau esti suparata ca nu accepta un rol de subordonat (femeie) sub autoritatea ta. E ca si cum tu te gandesti la "mama" sau "sotie subordonata" ca moduri in care femeile se pot raporta la barbati intr-un cadru domestic.
Ori isi aduce o contributie ca partener pe care o apreciezi, ori nu. Nu este clar daca el aduce ceva aici, sau nu-ti place ce aduce pentru ca nu este 'barbatesc'.
Fiecare are puncte forte diferite si, in mod ideal, ar trebui sa lucrati impreuna pentru a va uni punctele forte. Daca l-ai depasit sau daca nu contribuie in mod egal, atunci super, dar pari destul de incurcata in ceea ce 'ar trebui' sa faca el ca 'barbat'.
Amandoi gresiti deoarece niciunul dintre voi nu pare sa se deranjeze sa isi comuice ideile. “, i-a scris un alt utilizator.
