Izolarea este dificila pentru copii si as spune ca este cu atat mai dificila pentru varstele ante, prescolare si de scolaritate mica si nu pentru ca nu ar fi greu la varste mai mari, ci pentru ca nivelul lor de energie, de miscare este mult mai mare decat la celelalte varste.
Sunt un fel de jucarie fara baterie, care nu se epuizeaza parca niciodata. Parintii sunt din ce in ce mai obositi, dar ei pare ca sunt din ce in ce mai agitati. Probabil ca adevarul este la mijloc: pe de o parte scade toleranta parintilor - si aici as atrage atentia asupra riscului de a deveni violenti, iar pe de alta parte copiii acumuleaza din ce in ce mai multa energie neconsumata! In acest sens, am facut recomandarea parintilor sa faca un program de stimulare fizica, care sa-i oboseasca pe micuti. Pentru o mai mare implicare, putem stabili mici obiective care sa se regaseaca pe un panou mare si foarte colorat.
Dar dincolo de parinti exista si alte persoane de referinta in viata copilului. Ei sunt acei adulti care sunt semnificativi pentru copil, care aduc copilului un alt tip de informatie si pentru care copiii pot dezvolta sentimente de atasament foarte puternice. Aceste persoane sunt foarte importante si uneori, atunci cand copilul traieste intr-un mediu toxic sau violent, o astfel de persoana aflata in proximitatea copilului poate sa fie salvatoare.
Persoane de referinta sunt educatoarele sau poate o ingrijitoare care-l tine in brate atunci cand ii este dor de mami. Poate invatatoarea sau profesoara de engleza. Poate portarul cu care juca fotbal in pauze sau vecina de la parter care ii face cu mana atunci cand se intoarce de la gradinita. Sigur ca persoane de referinta sunt bunicii, matusile, verisorii, unchii, nasii sau orice alta rubedenie care a interactionat plin de iubire cu copilul. Poate sa fie un prieten de familie sau poate chiar mama unui alt coleg de clasa care este renumita pentru gogosile ei pufoase! Poate sa fie bona sau doamna care vine saptamanal sa faca curat. Poate sa fie psihologul cu care a lucrat sau antrenorul de fotbal.
Nu vor fi persoane de referinta acele persoane pe care copilul le evita si pe care-l obligam sa le salute, desi nu au nicio placere in sensul asta! Nu sunt acele persoane cu care suntem obligati sa interactionam, dar care nu au niciun impact pozitiv asupra noastra!
Recomandarea pe care v-o fac este sa aveti o discutie cu copilul vostru si sa-l intrebati daca ii este dor de cineva anume. Copiii sunt filtre autentice ale autenticitatii, prin urmare vor identifica rapid pe care persoane le prefera si pe care nu. Fiti pregatiti pentru raspunsuri surprinzatoare si nu judecati alegerile copilului, ci aratati-va bucuria ca va impartaseste asta si poate il incurajati sa va povesteasca intamplari amuzante cu persoanele respective sau ce anume le place.
Apoi, va indemn sa incercati sa luati legatura cu acele persoane si sa le rugati sa vorbeasca la telefon sau poate cu video-call cu copiii dvs. Sigur ca doamna educatoare si invatatoare raman clar persoanele de top, asa ca sigur copiii s-ar bucura daca ar putea sa vorbeasca cu dumnelor, chiar daca au o relatie tensionata. Incurajez toate cadrele didactice sa-ti sune elevii si sa le transmita un mesaj de incurajare, poate chiar de dor si speranta ca va veti vedea curand! Am vazut cateva reactii ale copiilor, care au povestit apoi cateva zile la rand fascinati ca i-a sunat DOAMNA!
Dincolo de persoanele de referinta, lasati copiii sa vorbeasca cu prietenii lor de la gradinita, de clasa, sau de la orele de antrenamente. Dati-le telefonul si retrageti-va incet din camera! Lasati-le spatiu de manifestare, lasati-le intimitatea unui dialog personal – plus ca veti avea si voi cateva minute libere!