(Chelidonium majus) face parte din familia Papaveraceae si este cunoscuta si sub denumirile populare de Negelarita sau Iarba de negi, pentru efectul sau terapeutic.
Rostopasca este o planta nativa din Europa si Asia de Vest, dar s-a raspandit cu succes si in cea mai mare parte a Americii de Nord.
Planta este inrudita cu macul si poate fi uneori confundata cu Salatica (Ranunculus ficaria) ce apartine familiei Ranunculaceae. Cele doua plante au in comun culoarea si forma florilor, dar frunzele si celelalte caracteristici morfologice sunt diferite.
Aspect
Spre deosebire de Ranunculus ficaria, rostopasca creste pana la o inaltime de 30-80 de cm, iar din tulpina cresc numeroase ramificatii.
Frunzele sunt asemanatoare celor de stejar, cu multe nervuri. Seva de culoare galbena sau portocalie curge abundent cand tulpina, ramificatiile sau radacinile sunt rupte.
Florile sunt galbene si sunt alcatuite din patru petale galbene cu o lungime de aproximativ 1 cm si doua depale. Sunt adesea grupate cate patru, iar unele varietati de rostopasca au flori duble.
Semintele sunt mici si negre, protejate de o fruct: o capsula lunga, care atrage furnicile, insecte ce raspandesc in mod natural semintele de rostopasca.
Cultivare
In natura, rostopasca este considerata o planta invaziva, deoarece se poate inmulti cu repeziciune. Pentru a controla inmultirea ei, se recomanda smulgerea din radacini inainte de raspandirea semintelor.
Rostopasca creste cel mai des in locuri umbroase, in tufarisuri si poate fi intalnita in Romania din zonele de campie si padure pana in regiunea montana.
Daca o aduci in gradina ta, rostopasca nu are nevoie de multe ingrijiri. Poate supravietui fara probleme si in lunile de vara uscate.
Este recomandat ca tulpina, frunzele si florile sa fie recoltate cu grija, in zilele insorite. Umezeala duce la degradarea principiilor activa pentru care rostopasca este folosita in medicina naturista si homeopatie.
Utilizarea in medicina
Rostopasca este recomandata ca infuzie pentru bolile hepato-biliare, iar seva galben-portocalie arde pielea. Din acest motiv, este folosita din Evul Mediu pentru combaterea negilor.
Planta este bogata in alcaloizi (chelidonina, berberina, protopina, sanguinarina), dar contine in cantitati insemnate si acid chelidonic, , taninuri si acid nicotinic.
Folosita intr-o infuzie, rostopasca poate avea un rol antispastic, anlgezic, de stimulare a functiei hepatice si de crestere a secretiei lipazei pancreatice. Alte proprietati studiate ale plantei sunt antitumorale si de stimulare a sistemului imunitar.
Este recomandata folosirea plantei doar in urma tratamentului prescris de un specialist. Supradozarea poate fi toxica pentru ficat.
In tratamentul pentru eliminarea negilor, se foloseste seva rostopascai, prin aplicatii locale repetate de suc proaspat. Latexul plantei poate avea efecte toxice daca este ingerat, rostopasca fiind considerata o planta otravitoare, care poate chiar ucide vitele care o consuma in cantitati ridicate.
Sursa foto: Ruhr-uni-bochum.de
