Se spune ca atunci cand iubesti apartii de fapt persoanei iubite si ca fericirea, tristetea , reusita sau esecul tau tin de ce face celalalt si cum se comporta acesta. Sa fie oare adevarat?
Este normal ca atunci cand iti oferi sufletul cuiva sa-i pui automat in brate si personalitatea ta si sa te astepti ca acela sa se poarte cu grija cu ea pentru ca tu sa nu suferi? Oare se mai poate numi iubire atunci cand alegi sa depinzi de cineva pentru a-ti indeplini tu toate visurile si idealurile?
Limita dintre iubire si dependenta afectiva este foarte subtire dupa parerea mea si multe dintre noi femeile ii cadem in capcana. Barbatii mai greu ajung sa depinda de cineva, in timp ce femeile cu greu reusesc sa se desprinda de cineva. Ceea ce nu pricep eu este de ce se intampla tot timpul asa? Sa fie oare pentru ca nu suportam sa traim singure? Din cate stiu eu, mai mult barbatii sunt cei care nu aprecieaza singuratatea si au nevoie tot timpul de o femeie pe langa ei. Si atunci ce sa fie?
La un moment dat cineva mi-a spus un mare adevar: „Femeile au nevoie sa fie bagate in seama!” Se pare ca pur si simplu avem nevoie constant de cineva in viata noastra care sa ne observe si admire calitatiile. De unde putem deduce ca probabil ne este si prea frica sa ramanem singure pentru ca atunci n-ar mai avea cine sa ne laude si sa ne flateze orgoliul.
Pe de alta parte nu pot sa ignor si varianta in care devii dependenta de un tip din prea multa iubire. Dar o mai poti numi iubire in aceasta situatie? Nu este mai degraba un soi de obsesie vizavi de celalalt construita pe o neincredere in fortele tale si o desconsiderare a propriului eu? Da, depinzi de celalalt pentru ca te gandesti ca ar fi prea obositor sa depinzi de tine si pui iubirea drept tablou pentru a nu vedea peretele crapat din spatele acestuia.
Si pana la urma, suntem chiar atat de incapabile incat nu ne putem lua viata in proprile maini?
„Ce sa-i fac daca nu pot trai fara el?? Daca nu-l vad o zi, simt ca mor”, aceasta este replica pe care o aud cel mai des atunci cand o prietena de-a mea este prinsa intr-o relatie de acest soi. Sa fie insa oare adevarat? Chiar nu poti trai fara ca persoana iubita sa fie in viata ta? Eu zic ca poti. Doar ca nu o mai vezi la fel de interesanta. Ti se pare mai grea, mai morocanoasa si nu-ti place. Ai putea insa sa incerci sa te iubesti mai mult pe tine inainte de a incepe sa iubesti pe altcineva. Iubirea catre tine niciodata nu te va dezamagi, pe cand cea indreptata spre o alta persoana da, deoarece nu o poti controla. Pe de alta parte, nu uita ca o dependenta obsesiva te poate face sa pierzi sursa obesesiei tale. Nimanui nu-i place sa fie sufocat si constrans. Si cu cat strangi mai mult usa cu atat, mana prinsa in crapatura se va zbate sa se desprinda din prinsoare . In timp ce femeile isi definitiveaza dependenta fata de barbati, acestia lupta cu hotarare pentru independenta lor.
