Raspunsul este simplu: se afla in modul in care creierul si sistemul nervos codifica memoria. Dar, la fel ca multe tipuri de traume, raspunsul simplu este un pic... complicat. Pentru a intelege de ce experientele traumatice din trecut iti pot afecta viata de adult, trebuie mai intai sa intelegi cateva lucruri despre durerea emotionala.
Motivele triste pentru care traumele din copilarie te tin pe loc ca adult:
1. Creierul si memoria sunt afectate.
Foaia de parcurs a memoriei creierului incepe atunci cand vederile, sunetele, mirosurile, atingerile si gusturile intra in sistemul nervos central (creierul si sistemul nervos). Acestea fac acest lucru prin intermediul organelor de simt, cum ar fi ochii, nasul, pielea etc. Aceste informatii sunt canalizate catre o structura cerebrala numita talamus, a carei sarcina este de a transmite informatiile simultan pe doua cai: calea "rapida" catre amigdala (circuitul de alarma al creierului, gandeste-te la un detector de fum) si calea "lenta" catre cortexul prefrontal (partea constienta a creierului care gandeste).
2. Trauma afecteaza memoria
Atunci cand ai fost traumatizat, sistemul de memorie al creierului poate functiona un pic prea bine. De exemplu, Kate, in varsta de 18 luni, vede un caine nou in parc si alearga fericita spre el. Cainele, care nu este obisnuit cu copiii mici, o abordeaza pe Kate si o musca. Ranile sunt semnificative si necesita o interventie chirurgicala. In sala de asteptare a spitalului, parintii lui Kate asteapta cu nerabdare sa iasa chirurgul. Bunica ei murmura: "Este un noroc ca Kate este atat de tanara. Nu-si va aminti ce s-a intamplat". Ne-ar placea sa credem ca Kate nu-si va aminti de muscatura de caine si nici nu va fi afectata pe masura ce se maturizeaza. Din nefericire, de multe ori nu functioneaza asa.
3. Memoria implicita si memoria explicita joaca un rol
Kate nu vede niciun pericol in acest nou caine datorita interactiunilor sale pozitive cu cainele familiei. Mai exact, amigdala ei a inregistrat experiente bune cu categoria mentala "caine". Kate nu percepe posibila amenintare din partea acestui caine in parc. Acest lucru se datoreaza faptului ca, la 18 luni, hipocampul ei abia incepe sa urmareasca, sa sorteze si sa clasifice amintirile constiente care includ ganduri. Aceste amintiri care contin ganduri se numesc amintiri explicite sau declarative. Pentru ca nu are o memorie explicita care sa includa gandul "unii caini sunt periculosi", Kate urmeaza impulsul fericit de a alerga la caine. Altfel spus, Kate actioneaza doar pe baza memoriei procedurale (numita si memorie implicita), care se bazeaza pe raspunsuri instinctuale sau conditionate si pe asociatii emotionale.
4. Definitia cognitiva a traumei are o parte
In aceasta definitie, trauma este ingrozitoare, terifianta sau amenintatoare, iar o persoana nu are un cadru de referinta adecvat pentru a-i da sens. Un bun exemplu este experienta de la 11 septembrie 2001, in Statele Unite. Desi atacul coordonat asupra World Trade Center, Pentagonului si doborarea conexa a zborului United 93 au fost evenimente ingrozitoare, acestea nu au fost traume psihologice pentru marea majoritate a poporului american. De ce? In zilele si saptamanile care au urmat atacului, oameni din America care nu au fost afectati direct de evenimente au vorbit despre acestea fara incetare si au creat in mod colectiv un cadru de referinta pentru eveniment. Pentru a fi clar, persoanele care se aflau la Ground Zero sau cele cu traume conexe preexistente traiesc, pe buna dreptate, 11 septembrie ca pe o trauma.
