Pe parcursul vietii toti incercam sa cream o anumita imagine in viziunea celuilalt. Fie ca vorbim de fata model in ochii parintilor, de prietena buna in ochii cunostiintelor, de angajatul proactiv in ochii sefilor sau de sotia perfecta in ochii barbatului, fiecare dintre noi incearca la un moment dat sa atinga pragul de sus al unei tipologii sociale.
Cateodata insa, fie pentru ca incercam prea mult, fie pentru ca ne lovim de prejudecati si etichete, se intampla ca planurile noastre sa fie date peste cap. Unde se ajunge? La crearea unei imaginii opuse celei pe care ne dorim noi sa o afisam. Astfel, cadem in disgratie si statutul nostru de fata cuminte sau sotia fidela se darama. Ce poti face in aceasta situatie? Cum poti remodela o imagine distrusa?
La inceput, gandind problema la suprafata, ai zice ca ca fiecare dintre noi greseste si ca omul este invatat sa ierte. Astfel, va fi usor sa repari lucrurile. Ar fi o viziune eronata, totusi, dupa parerea mea. Din experienta proprie spun ca unele greseli odata facute nu mai pot fi reparate. Desi de multe ori ti-ai dori sa dai timpul inapoi, pentru a schimba un comportament, o stare de fapt sau o vorba aruncata aiurea, trebuie sa accepti ca lucrul acesta chiar nu e posibil.
Si eu mult timp am crezut ca totul se iarta si ca cel drag de exemplu ar trebui sa te inteleaga in toate. In momentul in care am trait-o pe propria piele insa, mi-am dat seama ca nu este chiar asa. Cu doi ani in urma, m-am jucat prea mult cu imaginea pe care mi-o creasem in ochii cuiva. Eram prea sigura pe sentimentele acelei persoane si ma gandeam ca orice as face nu ar putea sa-si schimbe parerea despre mine. A vorbit vanitatea din mine probabil si am gresit. Iar, cand am descoperit cat de mult m-a costat inconstienta mea, m-am speriat.
Am incercat ulterior pe variate cai sa indrept lucrurile, se reconstruiesc imaginea pe care si-o formase cineva drag despre mine. Am descoperit insa cu stopare ca este aproape imposibil. Afectata de situatie, imi ziceam constant ca nu eu sunt de vina si ca de fapt e rea vointa din partea celuilalt sa accepte ca nimeni nu este perfect. Intelegeam verticalitatea acestuia, insa nu-i puteam percepe inflexibilitatea. „Pana la urma, orice om greseste!!”, imi spuneam inciudata pana cand cuvintele isi pierdeau sensul. Nimic, totul era pierdut.
Eram daramata si in timp ce-mi strangeam isteric in maini bucatiile imaginii mele distruse, cineva mi-a spus o vorba pe care probabil nu o voi uita niciodata. Suna cam asa „Niciodata nu vei avea o a doua sansa pentru a crea o prima impresie buna”. Pe moment mi s-a parut o gandire egoista si poate prea dura. In timp insa am descoperit ca este foarte adevarata.
Ce poti face cand ajungi la un astfel de adevar? Nimic, decat poate pe viitor sa fii mai atenta cu imaginea ta si sa faci tot posibilul pentru a nu o strica. Iar, daca se intampla sa o strici, poti incerca sa o repari dar nu te incapatana daca observi ca nu ai sanse. Gandeste-te doar asa: etichetele sociale sunt puse acolo doar pentru a-ti arata limitele. Daca le depasesti, o faci pe proprie raspundere. Si atunci, trebuie sa-ti asumi raspunderea si unei noi imagini de care nu trebuie sa-ti fie rusine.
Sursa foto : www.guardian.co.uk
