Potrivit randuielulir bisericesti, pomenile se fac in ziua inmormantarii (la trei zile de la deces), la 9 zile, la 40 de zile, la 6 luni, la un an si la 7 ani de la deces.
“Pomana este un act de milostenie ce se face atat pentru ajutorarea celor vii, cat si pentru sufletul mortilor. Pomana pentru morti o fac cei ramasi dintre rude, pentru a mijloci indurarea lui Dumnezeu. Dupa inmormantare se sfinteste pomana, adica lucrurile ce se daruiesc celor saraci (mancare, vesminte, obiecte); slujba speciala se numeste panihida. Acest ospat de pomana se da indata dupa inmormantare, apoi se repeta la 3, 9 si 40 de zile, la o jumatate de an, la un an, la 7 ani dupa moarte, cat si la diferitele momente de pomenire a mortilor stabilite de Biserica.
Dar in afara de pomana ce se ofera saracilor in numele celui adormit, tot pomana se numeste darul ce se face celui in nevoie. Se zice adesea in popor: „mi-am facut pomana si am dat aceluia...”, in sensul ca, din mila pentru cel nevoias si totodata ca cerul sa primeasca darul, am mai dat ce aveam de prisos. Sfantul Apostol Pavel cere sa facem milostenie din iubire, ceea ce este mult mai demn decat cuvantul „pomana”.”, noteaza doxologia.ro.
De ce se fac parastase pentru adormiti
Pomenile sunt un act de milostenie pe care familia celui raposat il poate face pentru ajutorarea sufletului acestuia. La parastas, se da de pomana oamenilor nevoiasi mancare, imbracaminte sau obiecte ce i-au apartinut persoanei trecute la cele vesnice, potrivit sursei citate.
