Adesea, lipsa raspunsurilor la intrebari simple ca acestea ii determina pe oameni sa aiba prejudecati si sa subestimeze abilitatile celor nascuti cu sindromul Down. Iata tot ce trebuie sa stiti despre el:
Ce este sindromul Down? - Sindromul Down este cunoscut si sub numele de trisomia 21, deoarece este cauzat de o mutatie a cromozomului 21.
Cromosomul 21 - In loc de doi cromozomi, mutatia are ca rezultat crearea unei a treia copii a cromozomului 21.
Mutatie - Prin urmare, persoanele cu sindrom Down se nasc cu un cromozom in plus, totalizand 47 in loc de 46.
Ereditar? - Sindromul este cauzat de o mutatie genetica care apare in timpul perioadei de gestatie, dar, potrivit Societatii Nationale pentru Sindromul Down, aproximativ 1% din cazuri sunt ereditare.
Parintii - Studiul mentionat mai sus indica faptul ca nu exista dovezi stiintifice ca factorii de mediu sau activitatile desfasurate de parinti, inainte sau in timpul gestatiei, pot cauza sindromul.
Statistici - Potrivit Societatii Nationale pentru Sindromul Down, unul din 700 de copii din Statele Unite se naste cu acest sindrom.
Varsta mamei - Societatea Nationala pentru Sindromul Down subliniaza ca femeile care raman insarcinate la o varsta mai inaintata au mai multe sanse de a avea copii cu sindrom Down.
Caracteristici - Un copil nascut cu sindromul Down are anumite caracteristici fizice particulare.
Influenta cognitiva - Sindromul poate provoca unele modificari sau dificultati cognitive, dar nu este o dizabilitate mentala, asa cum cred unele persoane.
Comunicare - Unii copii care se nasc cu acest sindrom au dificultati de invatare, de vorbire sau de concentrare asupra unei singure activitati, de exemplu.
Miscare - Pot aparea, de asemenea, probleme motorii, inclusiv o dificultate mai mare in a merge sau a sta jos, cauzata de slabiciunea musculara.
Vedere - Copiii cu acest sindrom pot fi miopi sau hipermetropici si pot suferi de strabism.
Inima - Persoanele cu sindromul Down pot dezvolta boli cardiovasculare, astfel incat controalele medicale sunt foarte importante.
Respiratia - Complicatiile respiratorii ii pot afecta si pe cei cu sindrom Down.
Diagnosticul sindromului Down nu se face doar prin identificarea caracteristicilor fizice dupa nastere, ci si prin examene recomandate de medicul pediatru, adesea in timpul sarcinii.
Ecografia - O ecografie este un examen simplu care poate da indicii daca un fat are sau nu sindromul Down.
Scanarea nucala - Un alt examen utilizat pe scara larga in diagnosticarea sindromului este transluciditatea nucala, care masoara nivelul de acumulare de lichid in ceafa a fatului.
Cordocenteza - Se poate efectua si o cordocenteza. Examenul consta in prelevarea unei probe de sange din cordonul ombilical al fatului. Aceasta se efectueaza in mod normal dupa 18 sau 20 de saptamani de gestatie.
Amniocenteza - Acest examen analizeaza fluidele care inconjoara si protejeaza copilul in timpul sarcinii, ceea ce poate indica orice formatiuni sau modificari ale cromozomilor.
Diagnostic postnatal - Chiar si in cazul unei ingrijiri prenatale foarte amanuntite, diagnosticul poate fi pus abia dupa nasterea copilului, prin intermediul unui test de sange.
Ingrijire - Exista multe modalitati de a contribui la imbunatatirea calitatii vietii celor cu sindrom Down.
Activitatea fizica - Sesiunile de fizioterapie cu ajutorul unui specialist sunt recomandate pentru tratarea slabiciunii musculare si a dificultatilor motorii.
Logopedie - Sedintele de logopedie ajuta la dezvoltarea vorbirii si a comunicarii in general.
Alaptarea - Alaptarea poate ajuta, de asemenea, la dezvoltarea vorbirii, deoarece ajuta la intarirea muschilor faciali si a respiratiei.
Sprijin - Sprijinul specializat pentru stimularea psiho-motorie ajuta copilul sa invete si sa fie mai atent.
Dezvoltare - Un copil care se naste cu sindromul Down are toate posibilitatile de a se dezvolta si de a trai o viata normala.
FOTO: freepik.com
