Psihoterapeutul Alfred Adler a fost cel care a introdus sindromul copilului mijlociu, evidentiind modul in care acesti frati si surori isi percep pozitia in unitatea familiala intr-un mod mai complex. Potrivit lui Adler, acestia se simt de obicei oarecum neglijati si singuri si dezvolta o personalitate aparte. Cu toate acestea, ce este adevarat si ce este fals in aceasta perspectiva?
"Faptul ca astazi se nasc mai putini copii inseamna ca sindromul copilului mijlociu apare mai rar. Cu toate acestea, cei care au crescut intr-o familie cu mai multi frati si surori declara adesea ca au suferit de aceasta afectiune", spune specialistul.
Sindromul copilului mijlociu
Sindromul copilului mijlociu se refera la experienta de neglijare pe care unii copii o resimt din cauza ordinii lor de nastere. Aparent, unii dintre ei privesc cu ciuda cum fratii lor mai mari si mai mici primesc toate intaririle si ingrijirile.
De cand Alfred Adler a introdus pentru prima data acest concept in cartea sa, Problems of Neurosis (1964), subiectul a atras un interes enorm. Cu toate acestea, nu este o afectiune sau o tulburare psihologica inregistrata in DSM-V. Intr-adevar, desi stiinta investigheaza aceasta problema de ani de zile, nu exista intotdeauna un sprijin puternic pentru aceasta teorie.
Un exemplu este un studiu recent publicat in Heliyon, care a concluzionat ca ordinea nasterii nu are un impact asupra modului in care un copil se raporteaza la dinamica familiei. Dar, dincolo de literatura stiintifica, in realitatea de zi cu zi, unii oameni se identifica cu aceasta perspectiva.
Copiii de mijloc arata o anumita distanta fata de parintii lor
Una dintre primele cercetari privind sindromul copilului mijlociu a aparut in 1998 in Jurnalul Oficial al Societatii pentru Comportamentul si Evolutia Umana. Acest studiu a evidentiat faptul ca a fi fratele mijlociu ar putea afecta legatura dintre parinti. Mai mult, s-a demonstrat ca, atunci cand vine vorba de a cauta sprijin, unii copii isi prefera proprii frati in locul parintilor.
S-a evidentiat, de asemenea, ca, in medie, apropierea afectiva pe care o simteau fata de mamele lor nu era la acelasi nivel cu cea a fratilor mai mari si mai mici, cea a celor din urma era mai semnificativa. Acest lucru se poate rezuma la faptul ca ordinea nasterii afecteaza atasamentul si interactiunea cu parintii.
Sindromul copilului mijlociu contureaza o personalitate diferita
Psihologia clinica acorda o mare relevanta dinamicii parentale si conceptului de atasament. Sindromul copilului mijlociu sugereaza ca aceste figuri nu primesc la fel de multa atentie emotionala ca ceilalti frati. Si, daca experientele psiho-afective sunt neregulate, este posibil ca acest lucru sa afecteze comportamentul si personalitatea copilului.
Trasaturile si caracteristicile care il definesc pe individul crescut intr-un astfel de context:
- Personalitate competitiva si rebela
- Abilitati sociale bune
- Greutatea geloziei si a stresului
- Au tendinta de a-si asuma riscuri
- Independent si decisiv
- Perceptia abandonului si a singuratatii
