Romanul Lizoanca la 11 ani de Doina Rusti este o carte puternica si cu priza la public. S-a tradus in 7 limbi si a primit Premiul Academiei Romane. Aparuta la inceputul anului 2009, avea sa se epuzeze in doar doua saptamani. Intre timp a cunoscut numeroase editii, iar recent a dost reeditata in seria de autor, de editura Litera. Aceasta este cea de-a zecea editie a cartii.
Despre romanele Doinei Rusti s-a scris mult, in jur de 150 de studii si cronici, in majoritatea lor coplesitoare - pozitive, ceea ce trebuie sa recunoastem ca reprezinta nu doar o performanta dar si un material care dovedeste o receptare buna a operei. Italia, Germania, Spania, Anglia - sunt doar cateva dintre tarile in care s-a bucurat de circulatie buna. O revista de prestigiu, precum Turia, editata de Instituto de Estudio Turolenses, ii dedica o analiza minutioasa, in acelasi numar, in care mai este elogiat un scriitor roman: Mircea Cartarescu. Exegeza se refera, exclusiv, la romanul Lizoanca la 11 ani si este semnata de un binecunoscut scriitor: Ramón Acín. Din capul locului, acesta remarca valoarea literara a romanului Lizoanca, forta epica a prozatoarei si talentul de a crea tensiune artistica: „cu o desfasurare gradata a povestii, Doina Rusti prelungeste durerea si groaza pana la limite nebanuite, aducand la suprafata cauzele”. Exegetul se opreste si mai mult asupra personajelor, subliniindu-le valoarea in cadrul scriiturii. Si nu este vorba despre constructie pur si simplu, cat despre subtilitati caracterologice. In aceeasi line, Antonio J. Ubero scrie o cronica ampla intr-un cotidian de mare circulatie, precum La Opinion, concentrandu-se, in special, pe „calitatile exceptionale” care fac din acest roman o literatura buna: „Doina Rusti transforma romanul intr-o cauza generala furioasa impotriva decaderii valorilor etice care trebuie sa guverneze orice societate dezvoltata. Dincolo de enorma sa valoare documentara, acest roman dezvaluie calitati literare extraordinare.” Argumentele lui Antonio J. Ubero sunt de ordin epic si stilistic. El comenteaza episoade, face referiri la mesajul puternic al cartii.
Si in Mexic, Lizoanca s-a bucurat de o receptare empatica. „Romanul se distinge printr-un stil narativ singular, aducand alaturi reminiscentele comunismului si o fictiune de calitate”, scrie La Jornada, principalul cotidian din Mexico City.
Reverberatiile sociale din Lizoanca sunt cel mai des invocate. Ramon Acin afirma ca „Doina Rusti a reusit sa scrie despre acea parte intunecata si chiar invizibila a societatii, punandu-i sub semnul intrebarii multe dintre elementele esentiale.”, iar Zeppel crede ca Lizoanca pune probleme legate de drepturile omului si de politicile de imigrare in Uniunea Europeana. Tot astfel , in Ungaria, Zsidó Ferenc, si Nagy-Horváth Bernadett vorbesc despre latura pronuntat morala a aceluiasi roman. Iar Gianluca Veneziani face o interesanta comparatie intre Ciuma lui Camus si Lizoanca, in cotidianul Il Libero.
Critica romaneasca este, de asemenea, generoasa. Originalitatea demersului epic, trasatura atat de elogiata si in exegezele internationale, este subliniata si in numeroase cronici autohtone. Nicolae Breban, la acordarea premiului Academiei, elogiaza printre altele „descrierea exacta si originala a mediului” in Lizoanca. Multi critici lauda personajele care se decupeaza la fel de bine, cu o pregnanta iesita din comun. Nici galeria din Lizoanca la 11 ani nu face exceptie.”, este de parere Tania Radu. De altfel, aceasta remarca se regaseste in multe cronici, si trebuie spus, aici, ca personajele capata consistenta in context, de cele mai multe ori unul profund omenesc asezat pe temelii traditionale. Cel mai bine formuleaza ideea Vintila Mihailescu: „Cu Petrache Notaru ne aflam in prim mit de intemeiere, ba chiar intr-un soi de cosmogonie a pacatului: daca la baza oricarei societati umane sta tabuul incestului, aceasta lume in care s-a nascut si Lizoanca s-a intemeiat tocmai pe rasturnarea acestui tabu, sub protectia confuza a unor divinitati difuze.”
Profunda, cu trimitere la faptul sociologic si la cel mitic deopotriva, abordarea antropologica a lui Vintila Mihailescu largeste oarecum spatiul de receptare, in zona constructiei epice si justifica impresia de realism puternic, despre care vorbeste Bianca Burta Cernat: Lizoanca „e de un realism puternic, solid, construita cu acel condei sigur de sine al „prozatorului obiectiv”
Si tehnic, romanul a starnit comentarii. Un filolog, de marca, precum Gelu Ionescu (exegetul operei lui Eugen Ionesco si vocea inconfundabila a Europei Libere) face o analiza aplicata asupra romanului Lizoanca, insistand pe ”inteligenta epica” si pe compozitie, care in romanele Doinei Rusti „e impecabila”.
Ceea ce ramane dupa lectura enormului material critic este un scriitor de talent, cu opera incontestabila iar, cum spunea Paul Cernat, la aparitia romanului, „Lizoanca la 11 ani e o experienta narativa intensa, socanta si insolita, pe care doar o prozatoare inzestrata cu vana epica si forta interioara o putea oferi.” (Fragment din prefata editiei 2023)
