Datele amplei anchete Salvati Copiii Romania, care masoara felul in care copiii isi cunosc drepturile pe care le au si mecanismele de protectie ale acestora, au fost culese in perioada noiembrie – decembrie 2022, pe un esantion reprezentativ la nivel national, format din copii din ciclul gimnazial si liceal. Marja de eroare este de +/- 3% la un nivel de incredere de 95%.
Cele mai importante concluzii ale anchetei:
Nivelul de informare al copiilor cu privire la situatiile de risc si recunoasterea unei situatii de abuz
In ultimii 10 ani, procentul copiilor care admit ca stiu cui sa ceara ajutorul intr-o situatie de risc a ramas constant in cazul exploatarii prin munca sau pentru producerea unor materiale cu continut sexual, dar a scazut in cazul abuzului fizic (cu 4.7 puncte procentuale) si in cazul abuzului sexual (cu 3.4 puncte procentuale).
Ingrijorator este faptul ca, desi cei mai multi dintre copii (65%) pot recunoaste un abuz, doar 1 din 3 se afla in situatia de a sti cui sa ceara ajutorul si de a avea si incredere in acea persoana sau institutie de referinta.
Discriminare si contexte ale discriminarii
In comparatie cu rezultatele studiului anterior (2013), se observa o crestere imbucuratoare a procentului elevilor care ar fi de acord sa aiba un coleg de clasa rom (de la 48,7% la 61,8%) sau un coleg de banca de aceeasi etnie (de la 32,3% la 50,4) si o scadere semnificativa a procentului celor care ar fi impotriva (cu circa 14 puncte procentuale in cazul colegului de clasa, respectiv 7 pp in cazul colegului de banca).
Si pentru scenariul unui coleg cu dizabilitate fizica observam o imbunatatire a rezultatelor fata de cele anterioare (2013), inregistrandu-se o crestere considerabila a procentului elevilor care ar fi de acord sa aiba un coleg de clasa cu dizabilitate fizica (de la 39,8% la 60,2%) sau un coleg de banca din aceeasi categorie (de la 34,2% la 52%) si o scadere semnificativa a procentului celor care ar fi impotriva (cu circa 8 pp in cazul colegului de clasa, respectiv 16 pp in cazul colegului de banca).
In cazul unui copil cu probleme de sanatate mintala insa, tendinta fata de rezultatele din anul 2013 nu este una imbucuratoare. Astfel, procentul elevilor care ar fi de acord sa aiba un coleg de clasa cu probleme de sanatate mintala a scazut de la 36,6% la 31,9%, in timp ce ponderea celor care ar fi impotriva creste de la 12,6% la 15,1%.
Situatia este similara si pentru spatiul personal (coleg de banca), cu o scadere de la 29,8% la 27,3% a ponderii celor care ar fi de acord si o crestere de la 21% la 28,3% a ponderii celor care ar fi impotriva.
Dintre celelalte categorii expuse riscului de discrimare si testate in demersul analitic, cel mai ridicat nivel de toleranta se manifesta fata de copiii refugiati, urmati la mica diferenta de copiii din sistemul de protectie.
Desi scazut, nivelul de acceptare inregistrat in ipoteza unui coleg cu HIV este mult mai mare decat cel inregistrat anterior (cand doar 13,9% din respondenti ar fi acceptat un coleg de banca aflat in aceasta situatie, iar 18,5% un coleg de clasa).
Nivelul de toleranta/potentialul de respingere a fost evaluat in doua dimensiuni: spatiul social (ce parere ai avea daca printre colegii tai de clasa s-ar intampla sa fie un copil...) si spatiul personal (ce parere ai avea daca colegul tau de banca ar fi un copil...).
Motivele care ii determina pe copii sa-si doreasca emigrarea
Peste jumatate dintre copiii romani (55,1%) isi doresc sa plece din tara si sa se stabileasca peste granite, in vreme ce o treime dintre acestia si-ar dori sa-si continue studiile in strainatate.
Printre principalele motive care i-ar determina sa emigreze se numara:
- oportunitatile legate de educatie (26,3%);
- nemultumirea fata de conditiile de viata din Romania (21,9%);
- reunirea cu rudele sau prietenii care au parasit deja Romania este mai rar invocata (sub 5%), in conditiile in care, la nivelul esantionului, putin peste 7% dintre respondenti au indicat ca au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate.
