Tratarea mecanica a apelor uzate
Epurarea mecanica include procedee de natura fizica. Astfel, este vorba mai degraba de o preepurare intrucat se folosesc gratare, separatoare de grasimi sau hidrocarburi, site, deznisipatoare ori decantoare si alte solutii complete pentru drenarea apelor. Rolul acestora este de a retine particulele de dimensiuni mari, eliminarea suspensiilor grosiere fiind efectuata prin instalatia de flotatie.
In medie, de la 30% pana la 40% din impuritatile care se gasesc in apele uzate sunt eliminate prin procesele mecanice.
Epurarea chimica a apelor uzate
In cadrul unui asemenea proces, se apeleaza la tratamente chimice pentru a se elimina o parte din continutul poluant al apelor reziduale. Instalatia de flotatie permite si utilizarea compusilor chimici, ceea ce presupune o epurare prin coagulare – floculare ce diminueaza cantitatea de substante organice.
Tratarea apelor uzate cu reactivi chimici, asa cum ar fi apa de var sau sulfatul feros clorurat, se impune pentru neutralizare si corectia pH-ului, dezinfectie, eliminarea fosfatilor, indepartarea azotului si a manganului si diminuarea concentratiei de fier.
Purificarea biologica a apelor uzate
Reclasificata in ultimii ani ca biotehnologie, epurarea biologica reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de eliminare a contaminantilor biodegradabili din apele uzate. Procesele biologice se bazeaza pe activitatea metabolica a unor bacterii si microorganisme capabile sa degradeze poluantii si sa-i transforme in substante anorganice.
Procesele de tratare biologica folosesc fie microorganisme anaerobe, fie aerobe. Prima grupa se utilizeaza pentru fermentarea namolurilor si stabilizarea apelor reziduale industriale concentrate. A doua grupa, microorganismele aerobe, sunt intalnite la epurarea apelor uzate care au caracter predominat organic, respectiv includ compusi pe baza de carbon, fosfor sau azot. De asemenea, grupele aerobe ajuta si la stabilizarea anumitor categorii de namoluri.
Inlaturarea compusilor in exces din apele uzate
Cunoscuta sub numele de epurare tertiara sau avansata, aceasta practica presupune dezinfectia apelor reziduale. Prin eliminarea poluantilor, de exemplu detergenti, compusi organici volatili, produse industriale sau materii organice refractare, efluentii au o calitate superioara care corespunde standardelor pentru ape uzate epurate. Dupa intrunirea parametrilor legali prescrisi, apa poate fi readusa in circuitul hidrologic.
Epurarea tertiara se realizeaza prin tehnologii clasice, de pilda filtrarea ori alte procese cum sunt precipitarea chimica ori absorbtia pe carbune activ. Dezinfectia apelor reziduale poate fi efectuata si prin procedee fizice sau chimice; cele mai des folosite sunt clorinarea, sterilizarea cu sisteme UV si generatoarele de ozon.
Volumul urias de apa uzata care trebuie tratat reprezinta o adevarata provocare. Daca, in urma cu mai multi ani, epurarea avea drept scop doar sanatatea populatiei, in prezent, se pune accent si pe protejarea naturii. Ingrijorarea privind calitatea mediului a condus la aparitia unor restrictii severe de evacuare a apelor uzate, de aceea, sunt necesare proceduri de epurare mult mai diversificate si solutii cat mai eficiente.
FOTO: unsplash.com
Advertorial
