Sunt virgin, dar ma tratez

"The 40 Years-Old Virgin", sau "Virgin la 40 de ani", pare sa se joace cu cantitatea si cu principiul defularii. Pentru ca eroul, Andy , este un baiat bun de 40 de ani, cu carare pe-o parte, pulovere in romburi (cu anchior ), virgin pe deasupra - toate replicile si toate situatiile se invart in jurul sexului. E simplu. Insa Andy isi risipeste energiile pe alte canale: strange colectii scumpe de papusele reprezentand eroi de benzi desenate, se joaca pe calculator, gateste cate 10 oua odata, in timp ce la magazinul de electronice unde lucreaza trece drept un tip bizar de bine crescut, poate chiar psihopat .

Sexul nu mai e o problema pentru Andy, pentru ca nu exista, dar devine o problema pentru colegii lui care, din momentul in care descopera ca e virgin, fac corp comun si incep sa-i dea sfaturi. Il scot in oras prin cluburi cu fete care se imbata (dar una ii vomita lui Andy peste fata), il invata cum sa vorbeasca (sa nu vorbeasca despre el, ca pe femei oricum nu le intereseaza, ci mai bine sa puna intrebari), ii aduc casete porno s.a.m.d.

Din acel moment, adica nu mult dupa ce incepe filmul, sexul e subiectul care guverneaza fiecare secventa. "Decat ca" lui Andy tot nu-i iese trampa. Nu stiu daca co-scenaristul si regizorul Judd Appatow si-a pus problema ca cei care vorbesc atata despre sex sunt chiar cei care n-au parte de el, dar asta rezulta din film, mai ales din lungimea lui si din finalul in sertarase. La un moment dat, chiar te intrebi daca fericitul eveniment se va mai produce vreodata. Dar se produce, iar descarcarea energetica e suficient de puternica pentru a-l face pe erou sa cante ca in "Hair" si sa-si imagineze un videoclip apoteotic, flower-power, in care toate personajele se bucura in legea lor. De pilda, cosmeticiana asiatica ce-l chinuise pe erou epilandu-i parul de pe piept executa figuri de karate.

Filmul e amuzant si hilar de multe ori, desi pe cei mai sensibili ii va oripila cu siguranta vocabularul lipsit de orice fel de restrictii. Totusi, umorul e mai de calitate decat cel din "Placinta americana", iar actorii par foarte fericiti de rolurile lor.
Lantul de evenimente are suficient de multe verigi ca sa nu para saracut, iar regia are grija ca din loc in loc sa umfle cate o pompita energetica. "Virgin la 40 de ani" e, in fond, un film in care discutiile si nevoia de sex acopera de fapt lipsa de dragoste, tema eterna a cinematografului contemporan, dar care aici danseaza sub faldurile comediei romantice.