Turistul care ajunge in Tunisia avand in cap doar Sahara si plajele de pe litoralul Mediteranei va avea o surpriza de proportii: jumatatea de nord a tarii, unde sunt grupate toate statiunile turistice, este extrem de fertila, peste nivelul zonelor din sudul Greciei.
Cand ajungi in peninsula Cape Bon, in apropierea capitalei Tunis, te-ai putea crede in zona temperata a Europei: holdele de grau si plantatiile de vita de vie nu sugereaza defel ca ai ajuns in nordul Africii. Daca vrei oaze, dune de nisip , dromaderi, pe scurt Sahara, trebuie sa te inscrii in excursiile optionale de doua zile, cu care ajungi pana-n inima desertului.
Un plus al Tunisiei, comparativ cu alte tari din sudul Mediteranei, este nivelul de trai relativ ridicat al populatiei din zona de nord, unde sunt grupate statiunile turistice: salariul minim este de 250 de dinari tunisieni, adica aproximativ 138 de euro, salariul mediu trece de 200 de euro, iar somajul este destul de scazut.
In plus, 99% din populatia Tunisiei este alfabetizata, iar limba franceza se studiaza la scoala din clasa a doua. Pe scurt, daca te-ai ratacit printr-o suburbie saraca a unui mare oras nu risti sa ti se dea la cap ziua-n amiaza mare, iar daca vorbesti franceza te poti intelege aproape cu orice localnic.
Lucrurile se schimba in zona desertica din sudul tarii, unde somajul este ridicat si nu se poate face agricultura. Aici e bine sa ajungi in excursie organizata, cu ghid local, chiar daca, oricum, intr-o tara fara rezerve semnificative de petrol, turistii sunt considerati mana cereasca de catre fiecare tunisian.
Tarifele mici, asul din maneca tunisienilor
In iunie, un sejur de o saptamana la hotel nou de patru stele, in regim all inclusive, costa 299 de euro, bani la care se adauga taxele de aeroport. Daca luam in calcul faptul ca din acesti bani se scad cam 110 euro de persoana (costul locului la o cursa charter, in conditiile in care zborul Bucuresti- Monastir dureaza cam 3 ore), intelegem de ce Tunisia primeste cam 6 milioane de turisti pe an.
De altfel, preturile extrem de mici practicate de hoteluri sunt motivul pentru care majoritatea romanilor care ajung aici aleg sejururile de doua saptamani, care costa in jur de 500 de euro plus taxele de aeroport.
Lucrurile nu se schimba nici cand iesi din hotel: o masa pentru doua persoane, pe o terasa aflata la o zvarlitura de bat de marele amfiteatru roman de la El Jem, costa 17 dinari, adica nici macar 10 euro. Normal, ca in orice tara araba, bacsisul e la loc de cinste, dar la preturile astea nici nu mai conteaza cei cativa firfirei pe care-i lasi chelnerului.
Prea multe lucruri de vazut pentru un singur concediu
Pentru cei pasionati de turismul cultural, Tunisia este un adevarat paradis: amfiteatrul de la El Jem, replica fidela a Colosseumului de la Roma, Dougga, cel mai bine pastrat oras roman din nordul Africii, si, bineinteles, ruinele Cartaginei, atrag turisti din lumea intreaga.
La fel, stravechile citadele arabe de la Mahdia sau Monastir reprezinta experiente pline de culoare pentru turistul european, in vreme ce Kairouan, al patrulea oras sfant al Islamului, te introduce in atmosfera marilor pelerinaje musulmane.
Daca adaugam in ecuatie si faptul ca excursiile in Sahara dureaza doua zile, iar o croaziera de o zi pe Mediterana nu este nici ea de lepadat, devine lesne de inteles de ce un sejur de o saptamana nu prea ajunge daca vrei sa vizitezi principalele atractii turistice ale tarii si sa mai faci si un pic de plaja.
O tara araba in care se bea zdravan
In momentul cuceririi arabe din secolul VII dupa Christos, teritoriul de azi al Tunisiei avea o traditie de peste 2000 de ani in cultivarea vitei de vie. Cartaginezul Mago scrisese in secolul V inainte de Christos un tratat de viticultura considerat de romani atat de important, incat a fost adus la Roma si tradus in latina pe cheltuiala Senatului, dupa distrugerea Cartaginei.
In aceste conditii, arabii s-au pliat cu intelepciune pe „obiceiul pamantului” si au renuntat sa interzica strict cultivarea vitei de vie sau consumul de alcool.
Vinul si chiar spirtoasele sunt omniprezente in hoteluri, si pot fi cumparate si din magazine. Singura restrictie este data de monopolul de stat in privinta vanzarii bauturilor alcoolice: bauturile, inclusiv celebrele distilate Cedratine si Boukha, pot fi cumparate doar din raioanele lantului Magasin General.
Nu este vorba de un comert doar pentru turisti: tunisienii beau si ei, singura interdictie fiind legata de umblatul pe strada in evidenta stare de ebrietate.
Presedintele Ben Ali, omniprezent
Regimul politic din Tunisia de azi aduce izbitor cu situatia din Romania anului 1990. Presedintele Ben Ali este reales cu scoruri ametitoare: partidul prezidential controleaza mijloacele de informare in masa, si, in aceste conditii, rezultatul alegerilor (altminteri cat se poate de libere) este foarte previzibil.
Atentatele de la 11 septembrie au fost folosite ca pretext pentru inasprirea legislatiei antiteroriste, iar opozitia islamista, oricum extrem de slaba intr-o tara puternic laicizata, a fost practic anihilata. In aceste conditii, Tunisia este de departe cea mai sigura destinatie pentru turisti in lumea araba.
Pentru romanii trecuti de 30 de ani, o excursie in Tunisia nu are cum sa nu declanseze flashback-uri de dinainte de 1989: Zin El Abidin Ben Ali zambeste de pe o multime de panouri publicitare, iar tunisienii cu simtul umorului spun ca „o sa-l rugam sa se lase ales si in 2009”.
Sfaturi practice pentru o vacanta reusita in Tunisia
1.Crema de plaja trebuie sa fie mereu la indemana, in orice situatie , iar factorul de protectie trebuie sa fie semnificativ mai bun decat in cazul unei vacante la mare in Romania. Soarele arde mult mai puternic, inclusiv la ore destul de matinale, si te poti arde serios chiar plimbandu-te pe strada, daca esti imbracat mai lejer.
2. Valuta locala, dinarul tunisian, nu este liber convertibila. Cursul este fix, stabilit de stat, si are fluctuatii mici, dar dinarii tunisieni nu pot fi schimbati inapoi in euro sau dolari decat la aeroport, in schimbul unui comision apreciabil. Cu alte cuvinte, schimbati bani doar pe masura ce aveti nevoie de ei. Schimbul din dolari sau euro in dinari se face la receptia oricarui hotel, de cele mai multe ori fara nici un comision.
3. Semnalizarea rutiera in Tunisia este la nivel european pe drumurile nationale si autostrazile din nordul tarii, dar practic inexistenta in sud sau pe drumurile secundare. Inchiriati o masina doar daca sunteti o persoana foarte descurcareata sau cunoasteti deja itinerariul pe care urmeaza sa-l parcurgeti.
4. Tunisia a pasit hotarat in era globalizarii, iar 90% din suvenirurile „clasice” vandute in magazinele specializate din statiuni sau de la obiectivele turistice sunt... made in China. Pouf-urile (taburetele) cu desenul cu camila in centru, fabricate din piele subtire de diferite culori si vandute la circa 20 de dinari sunt toate chinezesti. Cele cusute de mana, din piele de calitate, sunt, evident, mult mai scumpe si nu se gasesc pe toate drumurile. Logic, nu au camile pe ele, ci motive traditionale arabe.
