Desi a invatat sa patineze la patru ani, momentul esential, cum ii place lui Pavlo Legachev sa spuna, al carierei lui de hocheist are loc doi ani mai tirziu, pe gheata patinoarului Ldinka din Kiev. Probabil atmosfera de acolo, faptul ca intrasem pe gheata cind hocheistii de la Sokol isi terminasera antrenamentul, spiritul de echipa pe care l-am simtit ca exista intre ei, codurile prin care comunicau, echipamentul lor, absolut totul m-a fascinat. Imi ziceam ca as da orice numai ca sa ajung ca ei, isi aminteste Pavlo. Considerat la inceput un mod de a umple timpul liber, hocheiul incepe sa capete o alta insemnatate pentru el dupa intoarcerea dintr-un turneu de juniori din America, de la Chicago. Acolo am invatat ce inseamna cu adevarat acest sport, explica el.
A avut comotie cerebrala
Legitimat la clubul Sokol, la 16 ani este convocat in nationala Ucrainei cu care a participat la un turneu de tineret in Finlanda, apoi la doua Campionate Mondiale de juniori, U18 si U20. La un pas de a se transfera in campionatul Rusiei, sufera o accidentare la umar care necesita interventie chirurgicala. Dupa recuperare, ajunge la Steaua in 2004, cind joaca doar in 10 dintre cele 40 de partide ale sezonului. Mi-am dorit foarte mult sa ajung aici, m-am antrenat din greu, dar nu reuseam sa prind echipa, ori erau prea multi straini pe gheata, ori nu cunosteam linia, spune Pasa. Integrarea in schema de joc a fost destul de grea pentru ca acoperea un post pe care nu jucase niciodata, centru, apoi accidentarea de la Miercurea-Ciuc din sezonul trecut, cind comotia suferita l-a tinut departe de gheata citeva saptamini, duc la folosirea lui mai mult ca rezerva.
Uraste mamaliga
Student in ultimul an la Universitatea de Tehnologie si Design din Kiev, sectia de programare, specializarea Finante, Pasa se gindeste sa urmeze a doua facultate, una de profil economic. Chiar daca se afla in Bucuresti de doi ani, inca nu s-a obisnuit cu traficul, dar mai ales cu una dintre specialitatile autohtone pe care le uraste, mamaliga. Cel mai greu de suportat e departarea de casa, de prietenii din Kiev. Chiar daca tinem legatura, simt ca intr-un fel m-am izolat de ei, i-am indepartat de mine, spune Pasa. Ajutat sa se integreze de colegii lui ucraineni, este constient ca tot ceea ce ei fac este privit ciudat. Inainte de meci nu facem poze, nu imprumutam bani, pe cind la romani e invers. Oricum, cel mai ciudat sintem priviti cind iesim sa mincam si cerem mustar la pizza, spune el amuzat.
Spirit de echipa
De spiritul de echipa pe care de mic copil il remarcase la hocheistii de la Sokol a avut parte si el, chiar in acest sezon. Hotarit sa plece la Dunarea Galati pentru ca nu prindea lotul la echipa militara, dupa meciul din Cupa de la Miercurea-Ciuc, Pasa a ramas la Steaua dupa ce colegii sai i-au facut lobby la tehnicianul formatiei, Marius Gliga. Mi-am dat seama ce inseamna o echipa si cit de mult conteaza prietenia si respectul intr-un grup , recunoaste el emotionat. Dupa ce a marcat aproape in fiecare meci al Superligii, Pasa vrea sa sparga gheata marcind si intr-un meci din play-off . Va fi un meci greu pentru ca ciucanii vor juca aparindu-si ultima sansa. Pentru ei este totul sau nimic. Sper sa fie un meci frumos si sa intram in vacanta mai devreme, conchide ucraineanul.
