Mai intai, suntem un popor infometat de recunoastere, miscat de orice atentie a presei internationale fata de arcul carpato-danubiano-pontic.
Comunismul sub dictatura lui Nicolae Ceausescu ne-a dat iluzia ca putem oricand juca un rol-cheie in olimpiadele sportive, campania de dezarmare nucleara , conflictul dintre marile puteri. Performanta reala, dar izolata, a marilor nostri atleti din ultimele patru decenii a oferit sansa unor bucurii genuine, dar si pretextul unor nestavilite bovarisme.
Dupa egalul cu Italia la Euro 2008, multi faceau calcule pentru semifinale. Eliminarea din grupe, survenita dupa infrangerea seaca in fata selectionatei rezervelor Olandei, ne-a reamintit conditia mediocrului in lume: nimeni nu te rasfata daca nu ravnesti excelenta, precum bunaoara croatii, rusii sau turcii.
Dupa infrangere, dilema crainicilor, a jurnalistilor si comentatorilor a ramas in acelasi orizont al obsesiei pentru imaginea Romaniei : am iesit oare cu fruntea sus, cu privirea ascunsa ori prabusiti la pamant? Putini, cu exceptia lui Traian Ungureanu si a lui Catalin Tolontan , au vrut sa dezgroape radacinile utopiei dinaintea meciului, betia cu apa rece, delirantele probe de imaginatie ale „specialistilor“.
Dupa douazeci de ani de libertate de miscare in sport, cand numerosi fotbalisti romani se antreneaza la marile echipe ale Europei, sentimentul frustrarii este legitim. Varfurile emigrate colaboreaza greu cu sperantele ramase acasa. Raspunsul la suita de esecuri a tricolorilor si a echipelor de club din ultima perioada se afla nu doar intr-o executie neinspirata de penalty sau intr-un calcul tactic eronat.
Ne tradeaza fibra culturala si crunta barbarie politica de acasa. Televiziunile nu trebuie sa dea reluarea momentelor de imprecizie si oboseala din teren, cat mai ales sa investigheze subsolul deziluziei generale a bastinasilor. Patronatul FRF, afacerile de tip interlop ale oamenilor de fotbal, starea deplorabila a bazelor sportive, dezinteresul primariilor fata de reformarea maidanelor in locuri civilizate de joaca, precaritatea vestiarelor din licee si scoli gimnaziale - toate explica mai bine mitologia optimismului gol si vinovat.
Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umaniste.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
