Bunele maniere pe net

Cum Internetul costa sute de miliarde de dolari si nu foarte multa lume si-l permite, un set de reguli generale de utilizare pentru bunul mers este tot mai invocat. Afara, termenul „netiquette“ este loc comun, in Romania incercarile sint inca la nivel de discutii. Cit de necesar este in spatiul web romanesc un set de linii de ghidare care sa conduca spre o interactiune placuta, eficienta si agreabila? „Cotidianul“ a incercat sa afle de la cei care se lovesc des de spatiul public din retea ce ar trebui sa contina un astfel de ghid si cit de bine ar prinde acesta la romani. Ciorne necesare Daca ai „cojones“, fii sincer pe net, spune Adrian Cristea, unul dintre cei prezenti la editia a cincea a intilnirilor Netoo, unde s-a discutat inclusiv despre un Cod al bunelor practici in blogging. Regulile de baza de la care Cristea nu se abate sint: „Spune ca ideea asta e preluata de la altii; vei fi apreciat daca o duci mai departe. Spune ca informatia asta e auzita ca zvon; cei care o vor confirma te vor cita ca sursa primara. Scrie corect romaneste; e o dovada de respect fata de cititor“. Coleg de discutie la sesiune, analistul media Iulian Comanescu este si el pro eticheta in spatiul virtual. „Initiativele de tip «netiquette» nu exista decit endemic pe Internetul romanesc. Pe cel de limba engleza sint mai raspindite. Unii dintre internautii romani nu sint ingeri, ba dimpotriva, asa ca nu ne-ar strica deloc niste principii generale sau o portie de know-how“, pledeaza Comanescu. Dragos Musat, initiator al proiectului „Codul de bune practici pe net“, a invitat si el la elaborarea unor norme de buna conduita pe facemcatavencu.ro. „Toata lumea vorbeste despre cum ar trebui sa comunicam unii cu altii: nu o putem face in afara elegantei, a unei etichete. Cit timp s-a convenit ca intre persoane private, pe mail, de exemplu, exista un cod, nu putem spune ca in oricare alte situatii nu avem nevoie de asa ceva. Nu am avea nevoie de un astfel de cod numai daca acceptam din start ca la urmatoarea interventie pe Internet nu ne vom supara daca vom fi injurati“, spune Musat. Asa „NU“-uri Dincolo de grosolanii precum ura sau obscenitatea, Comanescu condamna cel mai tare prostia. „Pur si simplu nu stim sa discutam. E vorba, astfel, despre abaterea de la subiect (greseala numita «off-topic»), insa exista si timpenii spuse in interiorul subiectului“, constata analistul, care crede ca astfel de probleme se regasesc, de altfel, in tot discursul public din Romania: „Exista editoralisti faimosi care si-au construit faima cu executii publice, subiectivitate, atac la persoana“. Musat se abtine cel mai tare de la injuraturi si de la intrat in polemici. „N-am mai facut-o de un an si ma simt mult mai bine. Pur si simplu m-am relaxat. M-am adaptat foarte bine la toate criticile si injuraturile si ma apar cit de amabil in fata criticilor mei“, se confeseaza „catavencul“. Adrian Cristea detesta si el „ipocrizia de dragul audientei, «latratul» fara argumente, atacatul ideilor doar pentru ca au fost emise de cine nu-mi place“, pe care le considera, de altfel, boli ale presei in general. „Oricit ar dori bloggerii sa se considere o casta aparte, manifestarile din blogosfera sint identice cu cele din copilaria televiziunii, a ziarelor, a literaturii. Doar amploarea e mai mare, datorita ieftinatatii blogului ca platforma de exprimare“, este de parere acesta. Cu un pas inaintea legii Dincolo de natura zen a initiativei unei decente odata ajunsi pe Internet, normele impuse in interior scutesc interventia mai dura, din exterior, a autoritatilor. „Sint utile, fiindca inseamna auto-normare intr-un spatiu in care altii au inceput sa fie tentati sa faca norme“, aproba Comanescu, cu referire la interesul manifestat de autoritatile romane fata de discursul de ura. Reglementarea mai trebuie sa vina nu ca un pumn in gura, iar codul sa fie apoi diseminat cu tact de oameni cu minte deschisa care populeaza deja Internetul romanesc. Eforturile de normare nu au, cu toate acestea, garantie de succes, o recunosc cei care au inceput sa tasteze decaloguri de bun-simt. De la luarea la cunostinta pina la aprobare si punere in practica e cale lunga, pe care cei mai multi dintre navigatori nu-s inca dispusi sau pregatiti sa o faca. Etica si printre hackeri Intratul virtual prin efractie pe proprietati straine are reguli de bun-simt printre hackeri inca din anii ’60 si ’70. In acceptiunea acestora, schimbul de informatie este un bun conotat pozitiv, iar hackerii au o datorie etica de a-si oferi expertiza in a scrie software-uri gratuite si de a facilita, atunci cind este posibil, accesul la informatie. O alta regula, mai putin acceptata de toti spargatorii, spune ca decriptarea unui sistem, pentru propria placere sau pentru explorare , este o practica acceptata, atit timp cit acestia nu produc furturi, vandalisme sau incalcari de confidentialitate .