Copiii mici pornesc cu o curiozitate foarte larga si invata tot felul de lucruri din lumea din jurul lor. Dar, pe masura ce aceasta perioada se inchide, copiii intra in cultura creata de adulti, o cultura care ii ghideaza in domenii pe care adultii le considera adecvate.
Parintilor li se spune ca baietii lor mici sunt "cablati" pentru afirmare, agresivitate si comportament dur - asta fac baietii. In aceeasi ordine de idei, parintilor li se spune ca fetele lor sunt programate pentru educatie, cooperare si pasivitate. Fetele ar trebui sa se concentreze pe domeniile la care se pricep - relatiile si comunicarea - si sa evite lucrurile care le sunt dificile, cum ar fi matematica, stiinta si intelegerea sistemelor.
Societatea ne spun ca creierul baietilor si cel al fetelor sunt atat de diferite incat trebuie sa fie crescute si educate in moduri foarte diferite.
Este acest lucru adevarat? Nu!
Lise Eliot, profesoara de neurostiinte la Universitatea din Chicago si autoarea cartii "Creier roz, creier albastru", a efectuat o analiza exhaustiva a literaturii stiintifice despre creierul uman din copilarie pana la adolescenta. Ea a concluzionat ca exista "surprinzator de putine dovezi ale diferentelor de sex in creierul copiilor".
Parintii pot lupta impotriva stereotipurilor toxice si pot ajuta fetele si baietii sa isi descopere toate talentele, astfel incat sa isi poata urma visele, oriunde le-ar duce acestea. Iata sase sugestii pentru mame si tati, bazate pe cele mai noi cercetari.
Cum sa iti poti proteja copiii de stereotipurile de gen
1. Nu presupune ca baietii nu au abilitati verbale
Este un mit conform caruia baietii au in mod inerent abilitati verbale mai slabe decat fetele. Multe voci spun ca baietilor ar trebui sa li se dea sa citeasca "texte informative" in loc de clasici sau orice material care contine emotii, la care ei nici nu se pricep. Dar, de fapt, in general, nu exista practic nicio diferenta in ceea ce priveste abilitatile verbale intre fete si baieti.
In 2005, psihologul Janet Hyde, de la Universitatea din Wisconsin, a sintetizat datele din 165 de studii privind abilitatile verbale si genul. Rezultatele au aratat ca nu exista diferente in ceea ce priveste genul.
2. Protejati-va fetele de anxietatea profesorilor lor
Un exemplu de putere a parintilor vine de la un nou studiu efectuat pe eleve de clasa intai si a doua, care a constatat ca profesoarele de scoala primara care nu au incredere in propriile abilitati de matematica ar putea transmite anxietatea lor fetelor carora le predau.
Cu cat profesorii erau mai anxiosi in legatura cu propriile abilitati la matematica, cu atat mai mici erau rezultatele la matematica ale fetelor (dar nu si ale baietilor) la sfarsitul anului scolar. Elevii de sex feminin erau, de asemenea, mai predispusi decat elevii de sex masculin sa fie de acord cu faptul ca "baietii sunt buni la matematica, iar fetele sunt bune la citit".
Dar ar putea exista o poveste cusuta cu ata alba in aceasta poveste, pentru parinti. Chiar daca fiica ta are un profesor cu o anxietate ridicata fata de matematica, nu este inevitabil ca ea sa aiba probleme la matematica. Se pare ca parintii (sau alte persoane) pot educa fetele impotriva stereotipurilor.
3. Foloseste un discurs expresiv mai degraba decat comenzi scurte si secrete atunci cand vorbesti atat cu baietii, cat si cu fetele
Adevarul este ca abilitatea verbala nu este innascuta in functie de sex, dar parintii, profesorii si alti adulti au un impact foarte puternic asupra abilitatilor lingvistice timpurii ale copiilor, in bine sau in rau.
Un studiu realizat in 2006 a analizat mamele unor sugari pre-verbali (6, 9 si 14 luni) intr-o situatie de joc liber. Cu fetitele lor, mamele s-au angajat in mai multe conversatii si se asteptau ca acestea sa fie mai receptive decat fiii lor. O mama ar putea sa-si intrebe fiica: "Te joci cu caracatita. Iti place asta, nu-i asa?". Era mult mai putin probabil ca mamele sa se angajeze in astfel de schimburi verbale cu fiii lor. Mai des, ele le dadeau fiilor indicatii simple, cum ar fi "Vino aici". (Acelasi lucru se intampla si cu prescolarii mai mari).
S-ar putea ca aceste mame sa actioneze pe baza asteptarilor ca fiii lor nu sunt la fel de verbali ca fiicele lor? Si, din moment ce creierul uman se dezvolta ca raspuns la stimuli externi, au fost baietii defavorizati? Probabil ca da.
Daca mamele vorbesc mai mult cu fiicele lor, fetele au mai multe sanse sa auda si sa imite cuvintele, un avantaj care ar putea explica cu usurinta scorurile mai mari la vocabularul timpuriu.
Orice parinte preocupat de abilitatile lingvistice ale fiului sau ar putea sa se asigure ca limbajul folosit cu baietii este bogat si presarat cu emotii. Acest lucru ii va ajuta sa vorbeasca, sa citeasca si sa scrie bine.
4. Incurajeaza interesul fiicei tale pentru stiinta si matematica
Aplaudam mesajele pe care le transmitem acum fetelor din gimnaziu ca "bineinteles ca fetele pot face matematica si stiinte". Dar aceste mesaje vin adesea mult prea tarziu. O noua cercetare constata ca, chiar si atunci cand fetele spun ca ele cred in acest mesaj, acestea nu il cred cu adevarat. De prea multe ori, ele stiu doar ceea ce parintii si profesorii vor sa auda.
Datele arata ca "amenintarea stereotipurilor" are un efect de atenuare a performantelor lor reale. Femeile si fetele pot suferi o povara suplimentara de anxietate, deoarece sunt constiente de stereotipul negativ al grupului din care fac parte. Atunci cand li se spune ca femeile si fetele nu sunt bune la matematica, femeile au rezultate mult mai slabe la un test de matematica decat atunci cand nu li se spune nimic inainte de test.
Asadar, cat mai devreme posibil, vorbiti cu fetitele despre stiinta si matematica, incurajati-le in mod activ interesul si cumparati jucarii care promoveaza abilitatile spatiale - cum ar fi blocurile LEGO, Lincoln Logs, seturile si blocurile erector. Nu va ganditi ca fetelor nu le plac. S-ar putea doar ca tu sa fi decis ca astfel de jucarii nu sunt OK pentru fete, insa nu este asa.
5. Nu iti subestima fetele
Inca de la inceput, parintii pot descuraja fetele sa isi asume riscuri subestimand abilitatile fiicelor lor.
Intr-un studiu, bebelusii de 11 luni s-au tarat pe o panta covorata care avea unghiuri reglabile. Mai intai, mamele au fost rugate sa ajusteze rampa la unghiul pe care credeau ca bebelusii lor ar fi capabili sa se tarasca. Apoi, copiii au fost lasati liberi.
S-a dovedit ca baietii si fetele nu difera cand vine vorba de abruptul pantelor pe care se tarasc. De fapt, bebelusii de sex feminin au avut tendinta de a fi mai indrazneti. Dar asteptarile mamelor erau gresite. Acestea credeau ca fiicele lor vor evita pantele abrupte, in timp ce se asteptau ca baietii sa fie neinfricati.
Acest studiu intrigant dezvaluie modul in care mamele (si poate tatii ) incep sa subestimeze abilitatile fizice ale fetelor lor la o varsta frageda. El explica, de asemenea, de ce adultii intervin mai repede atunci cand percep ca fetitele fac ceva "riscant". Dar incurajarea fetelor sa isi asume riscuri rezonabile le da incredere in ele si le ajuta sa creasca si sa se dezvolte.
6. Ajuta-ti baietii sa-si dezvolte abilitatile naturale de ingrijire
Baietii sunt in mod natural la fel de grijulii ca si fetele, noteaza psihologul William Pollack, de la Harvard, autorul cartii Real Boys. "Ei pot avea modele diferite de comportament si pot invata si comunica prin actiune, dar sunt la fel de capabili sa fie sensibili si empatici ca si fetele."
Bebelusii de sex masculin, spune el, sunt mai expresivi din punct de vedere emotional decat fetitele, dar baietii, pe masura ce cresc, invata prea des sa afiseze o "masca de masculinitate" care le ascunde sentimentele interioare. Asta nu inseamna ca nu le au. De fapt, baietii, de la o varsta foarte frageda, sunt la fel de grijulii ca si fetele fata de fratii mai mici, potrivit unui studiu international realizat in 12 tari cu culturi diferite.
Cu toate acestea, dupa varsta de cinci ani, datorita stereotipurilor de gen, baietii incep sa se gandeasca la ingrijirea copiilor mici ca fiind o "datorie de mama". Adesea, ei isi transfera abilitatile de ingrijire al animalelor lor de companie asupra mamelor sau surorilor. Toate acestea din cauza stereotipurilor transmise de parinti direct sau indirect.
Psihologul Judith Blakemore, de la Indiana University-Purdue University, Fort Wayne, a descoperit ca atunci cand baietii mici sunt laudati pentru ca sunt iubitori si grijulii fata de fratii si surorile mai mici, acestia devin practic imposibil de distins de fetele de aceeasi varsta in ceea ce priveste interesul pe care il manifesta fata de bebelusi si fratii si surorile mai mici.
Actiunile parintilor vorbesc mai tare decat cuvintele lor in modelarea comportamentului grijuliu al copiilor.
Dupa cum vedeti, nu exista diferente intre baieti si fete cand vine vorba despre comunicare, activitati pe care le pot face, provocari si dezvoltare. Asadar, uita de cutiile roz si albastre in ceea ce-i priveste pe copiii tai. Creste-i in acelasi mod!
