Poetii isi bat ca numar propriii cititori

Cine mai scrie poezie, cine mai citeste azi poezie si ce ii mai mina in lupta pe poeti? Nume grele ale literaturii romane actuale ne raspund la aceste intrebari. Mircea Cartarescu nu mai scrie pentru nimeni: „N-am mai scris nici un poem din 1992. Dar traiesc, zilnic, poeme pe care nu mai simt nevoia sa le scriu. Le traiesc pentru Ioana, pentru Gabriel, pentru multi alti oameni dragi. Poezia nu se scrie pentru un public, ci pentru oameni izolati care citesc poezie. Eu sint un mare cititor de poezie, si asta inseamna mai mult pentru mine azi, decit dac-as fi un mare poet. Ultimul meu volum publicat a fost de fapt primul scris. Se numeste «Cincizeci de sonete», a fost ilustrat de tudor jebeleanu si a aparut acum citiva ani la Editura Brumar. Habar n-am in cite exemplare a aparut, dar sigur nu merita atitea“. Florin Iaru scrie versuri pentru iubitorii de poezie al caror numar se ridica in tara noastra, dupa parerea sa, la maximum 2.000. „Sint 2.000 de cititori si 3.000 de poeti, ba chiar, daca te uiti pe site-ul www.poezie.ro, sint 10.000 de poeti. Printre cititori nu ii numar si pe poeti, pentru ca poetii nu se citesc intre ei“, crede Iaru. Ultima data a publicat in 2002 o antologie numita „Poeme alese“, cu un tiraj de 800-1.000 de exemplare. Emil Brumaru nu scrie, de obicei, in abstract, ci pentru cineva anume. „Dar de scris, scriu in hopuri, nu sint un suvoi interminabil de poezie.“ Ultimele aparitii in volum le-a avut in 2005, cind a publicat nu mai putin de trei carti: „Submarinul erotic“, in aproximativ 1.500 de exemplare, „Infernala comedie“, volum al carui tiraj nu il cunoaste, si „Opera poetica“, aparuta in 1.500 de exemplare. Spre deosebire de Florin Iaru, Emil Brumaru e de parere ca principalii cititori de poezie sint chiar poetii, care insa se citesc intre ei cu un ochi profesional si usor invidios pentru a vedea ce au mai scris confratii. „Numai Dumnezeu o fi stiind citi altii mai citesc azi poezie. Cred ca doar cei foarte tineri, care inca mai cred ca poezia zboara, sau cei foarte in virsta. Cei din generatia de mijloc sint mult prea ocupati cu joburile si cu integrarea.“ „Versuri citesc si cei ce urasc poezia“ Angela Marinescu a publicat ultima data in 2006 doua plachete de poezie, „Limbajul disparitiei“ si „Intimplari derizorii de sfirsit“. Printre cititorii de poezie se numara, in opinia sa, cei ce scriu poezie, cei care ar vrea sa scrie poezie, cei care urasc poezia si o citesc doar pentru a o putea injura („din aceasta categorie face parte Catalin Avramescu“), domnisoarele singure si domnisorii si mai singuri. Gheorghe Iova a publicat ultimul volum de versuri in 1999, cu titlul „Calare pe muscatura“. „Scriu versuri pentru orice cititor. Cititorul este el insusi un principiu activ, care vine si cauta. Scriu pentru oamenii care traiesc, care iubesc, pentru cei care fac din vis o sursa a realitatii. Nu cred in criza poeziei. Atita vreme cit omul este alfabetizat, el are si anumite nevoi, printre care si cea de poezie. Sintem inconjurati de poezie, de la comert la publicitate. Din pacate, poetii romani nu scriu cu gindul la cititori, ci doar la ei insisi. La noi nu se produc versuri, ci nume. I-am spus eu unuia: «Pai, bine, domnule, ai chinuit un milion de cuvinte doar ca sa-ti iasa tie numele in evidenta?» Avem o inflatie de poeti. Cred ca sintem tara cu cei mai multi poeti pe cap de locuitor.“ Ioan Es. Pop, desi considerat cel mai bun poet postdecembrist, nu mai scrie poezie de trei ani. „Am renuntat nu pentru ca nu mai exista public pentru versurile mele, ci pentru ca ajunsesem la o limita peste care am crezut ca nu pot trece, ajunsesem intr-un punct din care nu puteam face decit sa ma repet. Credeam ca nu mai puteam ajunge la performanta pe care mi-o impusesem.“ Ioan Es. Pop nu cunoaste publicul de poezie, dar ii place sa creada ca este ascuns, ca o prezenta discreta, in toate straturile sociale. Ultimul volum de versuri l-a scris impreuna cu Lucian Vasilescu. Se numeste „Confort doi imbunatatit“ si a aparut in 2004. „Am acceptat aceasta provocare de a ne topi poemele intr-un discurs din care autorul disparea ca identitate.“ Poezia interzisa prostilor de orice fel Simona Popescu afirma: „Scriu pentru cititorii care seamana cu unii dintre studentii mei sau fostii mei studenti (citiva au ajuns profesori, deci scriu pentru niste profesori ca lumea, care, imi imaginez, au niste elevi ca lumea). Mai stiu citiva poeti, citiva scriitori inteligenti, cu gust pentru experiment, pe aceeasi directie ca mine. Cartile mele nu sint pentru cei cu gusturi batrinicioase (de la critici literari si profesori la Juni cu gustul zaharisit de incultura). Pentru cititorul inteligent, pe care in ultima mea carte de (si despre) poezie il numesc «nemuritor», am un respect la fel de mare ca pentru scriitorii pe care ii pretuiesc. In cartea de care pomeneam, «Lucrari in verde. Pledoaria mea pentru poezie», fac doua liste (una intr-un subsol) de cititori reali la care ma gindesc, uneori, atunci cind scriu. Dar sint multi, multi altii. Altfel, am pus cartii un moto («Interzis prostilor de orice fel») care cred ca a enervat pe unii. L-am pus dintr-un fel de… disperare. Am cunoscut destui «prosti inteligenti», cum le spunea Gellu Naum, destui «putrefiati de cultura», cum le zicea Calinescu, si destui grobieni culturali cu pretentii. La ei ma refeream“. „Lucrari in verde“ a aparut in 2006 si, fragmentar, urmeaza sa apara in traduceri in limbile franceza si germana. Pentru nevasta si-alte fete Serban Foarta scrie poeme pentru nevasta (si alte fete), pentru prieteni, pentru neprieteni, pentru cunoscuti, pentru necunoscuti, ca si de dragul poeziei ca atare. „Cred ca mai exista un public care citeste poezie, incepind cu poetii insisi. Cred, bineinteles, ca nu trebuie sa-i excludem nici pe romancieri sau pe dramaturgi. A, i-am uitat pe critici, care insa nu se uita pe ei insisi, ba chiar se uita unii la altii si, uneori, urit la autori. Mai respectabili decit toti acestia, fara sa fac demagogie sau populism de trei parale, sint insa cititorii anonimi, discreti, invizibili si adevarati.“ Cel mai recent volum de versuri al lui Serban Foarta este „Un castel in Spania pentru Annia“, care a aparut in 2006, intr-un tiraj de aproximativ 500 de exemplare. „Adresarea in lipsa“ Bogdan Ghiu, dupa ce ne-a „certat“ elegant din pricina faptului ca prin astfel de intrebari „aparute fara istorie, dupa istorie, pe o planeta noua, nascuta moarta“, inducem in public legitimitatea uimirii fata de existenta, pur si simplu, a poeziei, ne-a marturisit: „Scriu pentru cine intotdeauna lipseste. Caci intotdeauna lipseste cineva. Poezia este tacimul in plus pus la masa pentru profetul Ilie: deschidere, invocare a celuilalt, a lui Altul. Nu vi se pare jenant sa faci «poezie» pentru a vinde si a te vinde? Cum sa nu te ascunzi, sa vrei sa dispari, de rusine, ca poet, cind vezi ce ai pus in mina negustorilor si ce fac acestia cu ce le-ai dat tu? Mai bine mort decit (poet) comunist sau (capitalist) angrosist , retailist, jurnalist, politruc! Toate speciile astea scot matele limbajului. De aici, de fapt, toata greata, toata «obscenitatea publica», asa cum ii spunea Andrei Plesu.“ Bogdan Ghiu va lansa martea viitoare volumul „(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte“.