In Grecia ospatarii romani ii servesc pe clientii romani

La paralia katerini si Olympic Beach gasesti plaja cu nisip fin, mare linistita si curata, mancare berechet si mai ales preturi mult mai mici decat la Mamaia de acasa, adica aproape tot ce isi doreste un roman al carui buget nu-i nelimitat. Asa ca, an de an, statiunile de la poalele muntilor Olimp gem de romani. Turistii de la noi au inceput sa apara pe litoralul grecesc in numar semnificativ la mijlocul anilor ’90, dar, de prin 2003, au invadat pur si simplu statiunile. Pe toata Riviera Olimpului, la fiecare pas, pe strada, in magazine, in carciumi, pe plaja, auzi vorbindu-se romaneste. O singura agentie de turism din Olympic Beach aduce saptamanal cate 1.000 de turisti romani. Iar in statiune sunt peste 15 agentii. Invazia romanilor a facut ca sarbii, turistii care, traditional, erau cei mai numerosi in Paralia Katerini si Olympic Beach, sa se lupte pentru locuri. La unele hoteluri sarbii au ocupat toate locurile inca din iarna ca sa fie siguri ca mai prind si ei ceva pe langa romani. „Nu mai avem atatia romani ca anul trecut. Sarbii s-au miscat mai repede si au dat mai multi bani decat romanii (agentiile de turism, n.n.). Ca sa fie siguri ca prind locuri in iulie si august, au platit chiar mai mult decat cerusem si au incheiat contractele inca din ianuarie anul trecut. Agentiile romanesti au scaldat-o: ba sa negocieze un pret mai bun, ba sa mai includem servicii, ba ca se mai gandesc si, pana s-au hotarat, aveam totul ocupat. Pacat, am fi preferat sa avem romani – nu fac probleme, stiu sa se distreze si le place sa manance bine, la restaurant. Sarbii mai degraba isi cumpara conserve de la supermarket si mananca in camere”, spune patronul unui hotel si al unui restaurant din Olympic Beach. Ca sa atraga romanii, patronul a afisat meniul in romaneste, a angajat chelneri romani, ba chiar a adus si un bucatar din Romania care sa gateasca ciorba de burta, mici si orice mancare isi doresc turistii, ca la ei acasa. De fapt, aproape toti patronii greci din Paralia Katerini si Olympic Beach cauta sa angajeze romani. Care n-au avut norocul sa gaseasca inca, au postat afise mari in vitrine - „Angajam romani” – si se chinuie sa prinda cat mai multe cuvinte romanesti. Cea mai mare bataie pentru a prinde un angajat roman este la magazinele de blanuri si bijuterii. Nu te-ai astepta ca intr-o zona in care cand da o pudra de zapada localnicii intra in panica – se inchid scolile, se restrictioneaza circulatia masinilor – sa gasesti mai multe magazine de blanuri si haine din piele decat in Ucraina. Toate modelele – de la clasic la fistichiu – din orice soi de animal – de la iepure la patrupede de care nu s-a auzit in Romania – atarna pe strazi din zece in zece metri. In ceea ce priveste magazine de bijuterii, oferta este atat de mare incat te zapaceste – pentru toate gusturile si toate buzunarele, de la piese scumpe de zeci de euro pana la lantisoare de aur si argint care se vand la metru. Un lant simplu porneste de la 2 centi pe centimetru pentru argint si 3 centi pentru aur, ajunge in jur de 1 euro pe centimetru daca este impodobit cu pietre sau perlute si, cel mult, la 2,5 euro daca este din aur, gros cat un deget. Totusi, chiar daca pretul unei haine de blana sau al unei bijuterii este mult mai mic decat in Romania, ca sa vinzi o blana cand afara sunt 40 de grade Celsius sau sa convingi romanii sa cumpere si o bijuterie mai de soi pe langa chilipirurile la metru nu e lucru usor. Asa ca, experti in comert din tata in fiu, grecii s-au gandit ca vanzarile or sa mearga mult mai bine daca clientii romani se simt ca acasa si pot negocia pe limba lor. In Grecia, negocierea este o arta si o placere. Chiar daca spui de la inceput ca n-ai bani, grecul nu renunta sa vada in tine un client. Te pofteste in magazin, te trateaza ca si cum ai fi cea mai importanta persoana din viata lui, intoarce magazinul pe dos ca sa-ti arate tot ce are, isi lauda marfa si iti prezinta fiecare articol ca pe o piesa rara, apoi incepe sa scada din pret. Daca nici dupa ce scade pretul la jumatate tot nu ajunge la cat poate sa dea clientul, grecul nu considera ca si-a pierdut timpul. Stie ca omul a ramas cu gandul la ce i-a povestit si daca, vreodata, va mai veni in zona, sigur o sa treaca pe la el cu banii potriviti. Angajarea vanzatorilor romani la magazinele de blanuri si bijuterii a stricat insa tot mirajul negotului grecesc. Chiar daca isi dau silinta, romanii n-au talent la vanzari. Asteapta rabdatori sa probezi cate modele doresti, dar cand e vorba de negociere o taie scurt, fara povesti: „Blana costa 100 de euro, o puteti lua cu 90, mai jos nu merge”. Daca spui de la inceput ca n-ai bani, nici nu isi mai pierd timpul cu tine. Aboneaza-te Newsletter-ul Financiar al portalului Acasa.ro ca sa fii la curent cu ultimele noutati din lumea afacerilor si finantelor personale.