Gongul bate si azi tot dupa ceasul lui Ceausescu

In viata e mai bine decit in ziare: in timp ce creatorii se pling ca publicul i-a parasit, ca bogatii nu vor sa plateasca pretul biletelor, salile de teatru sint relativ pline, iar la sfirsit, spectatorii aplauda ca si cum satisfactia ar fi fost maxima. Aceasta realitate nu poate insa masca haosul traseelor diferite pe unde circula teatrele, publicul, participantii la procesul de promovare a spectacolelor si, nu in cele din urma, critica. In primul rind, sa numaram steagurile: capitala tarii e subdotata la nivelul salilor de spectacol. In saptamina 26 ianuarie-1 februarie s-a jucat teatru in Bucuresti in 22 de sali (cf. „24-Fun“) - intra aici si fostele Case de Cultura, si pivnitele, si podurile unde s-au furisat diverse trupe. Teatrele subventionate - cu exceptia Teatrului National - programeaza spectacole in cel mult trei zile pe saptamina: vineri, simbata si duminica. Este foarte putin: oricine a rasfoit publicatiile de teatru din orase ca Budapesta sau Varsovia are de ce se simti in inferioritate. Becuri chioare, plusuri roase In teatrele subventionate, salile sint neprimitoare, cu plusurile roase; probabil ca sa nu se vada delabrarea, becurile sint chioare, numerele pe care le cauti - ale rindului si ale scaunului - sint bine pitite, in spate, pe jos, mai intrebi, te asezi la risc, vin adevaratii stapini ai locului, discutii, nu intotdeauna amabile, plasatoarele ezita sa intervina, dupa ce te-ai convins ca stai pe locul tau, iti trebuie un ragaz pentru a uita disconfortul. Foaierele nu sint locuri in care sa-ti faca placere sa „socializezi“, cum se spune acum, sa palavragesti, cum se spunea inainte, garderobierele te privesc dusmanos, la sfirsit vor sa te vada cit mai repede plecat, nu ai cum sa simti ca seara de azi e unica nu numai prin ceea ce se petrece pe scena, dar si prin experienta de spectator. Alte ore de distractie Ora de incepere a spectacolelor e sase si jumatate-sapte, rar se aventureaza cineva spre sapte si jumatate. Nimeni din conducerea teatrelor nu pare a observa ca, in comparatie cu vremea lui Ceausescu, cind s-a adoptat acest orar (pentru a se face economie de lumina, pentru ca mijloacele de transport in comun se retrageau devreme), ziua de munca si noaptea de distractii au alte repere orare. Daca se doreste atragerea publicului activ, n-ar fi inutil sa se incerce elaborarea unui cadru adecvat si a unui orar convenabil. Clasa mijlocie, oamenii care-si construiesc case scumpe, calatoresc in strainatate si au masini puternice evita teatrul. Tot „Take, Ianke si Cadir“ Cind se face aceasta constatare, prezumtia e ca sint niste toape fara acces la cultura inalta. Am motive sa nu impartasesc acest dispret. In urma cu opt-zece ani, unii dintre ei stateau pe jos la Teatrul Act si sorbeau cuvintele lui Marcel Iures . N-ar mai sta pe jos, dar ar vrea sa vada, din fotoliu, spectacole cu actori buni si in care sa fie vorba, intr-un mod inteligibil, despre optiunile vietii lor. Aceasta oferta exista, chiar daca nu e coplesitoare, dar din ziare afli ce zi de nastere se mai sarbatoreste in culise, nu despre ce e vorba in „Neintelegerea“ de Camus. Si atunci succes de public fac spectacolele cu valori actoricesti sigure, in montari conventionale, de tipul „Take, Ianke si Cadir“. Potrivirile intre topul realizat de critici si numarul de bilete vindute sint intimplatoare si nesemnificative. Teatrul nu si-a pierdut publicul, ci sustinerea elitelor constituite, iar fata de cei care i-au ramas fideli este, in gind si in fapta, fie prea dispretuitor, fie prea slugarnic. Teatrul Tineretului Metropolis va fi deschis „pina la ultimul client“ Mircea Diaconu , director la Teatrul Nottara a schimbat ora de incepere a spectacolului, din 18.00 in 19.30. In plus, de citiva ani incoace, in weekend functioneaza proiectul «Nocturnele Teatrului Nottara», cu spectacole ce incep de la ora 21.00. Teatrul Nottara are cele mai longevive spectacole din Bucuresti: „Din 20 de spectacole, sase au depasit deja 100 de reprezentatii“. Diaconu a pus la punct si o strategie pentru atragerea publicului tinar: „Avem un proiect nou, numit «Buletin de Bucuresti», prin care le dam o sansa tinerilor regizori din provincie, ce nu au lucrat niciodata in Capitala, sa monteze la noi la teatru. Ei aduc texte actuale ce au drept tinta publicul tinar“. George Ivascu, directorul Teatrului Tineretului Metropolis, are idei si mai indraznete: „Teatrul nostru va functiona non-stop. Dimineata si dupa-amiaza, la cafeneaua teatrului, pot fi ascultate piese de teatru radiofonic. Seara va incepe primul spectacol, la ora 19.00, urmind ca la ora 22.00 sa mai avem un spectacol. Va fi un teatru ce va functiona «pina la ultimul client». Ba chiar, dupa ora 22.00, la spectacolele mai relaxate, publicul va putea bea si cite o bere. La noi la teatru isi vor putea lua si cafeaua de dimineata, si berea de seara“. Ivascu a mai adaugat ca nu numai orarul va fi unul occidental, ci si interiorul teatrului: „Vom avea doua foaiere construite in maniera hi-tech, numai din sticla si otel, iar sala va avea o sonorizare dolby surround. Vom fi cel mai european teatru din Bucuresti“.