Codul hotilor de buzunare - explicat de politisti

Raluca Petrean, purtătorul de cuvant al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, a prezentat ieri cateva modalităţi prin care pot fi identificaţi hoţii de buzunare. În primul rand, şuţii pot fi recunoscuţi uşor, după îmbrăcăminte şi după “tapiţerie” (cum îi spun ei feţei) cu mult înainte de a intra efectiv în acţiune. Ciorditorul obişnuit este tentat să se îmbrace cat mai elegant, pentru a nu crea suspiciuni şi pentru a poza în cetăţean onorabil. “Întotdeauna sunt bărbieriţi proaspăt şi tunşi normal, nu poartă plete, sau barbă, ca să nu atragă atenţia. Cu toate acestea, cei mai mulţi sunt creoli, miros a parfumuri tari, îşi ung părul cu gel şi poartă pantofi cu tocuri înalte sau în culori stridente, ceea ce nu are nimic comun cu distincţia”, a declarat subinspectorul Raluca Petrean. Argoul hoţilor este al doilea indiciu care-l poate ajuta pe cetăţean să scape fără a fi buzunărit. Aşa-zisele “neologisme de tarabă” sunt de cele mai multe ori un indiciu că în zonă se află un grup de şuţi. În argoul hoţilor de buzunare, cuvantul “coajă”, de pildă, înseamnă portofel ; “ploască” – geantă; “lămai” – bani; “moară” – ceas; “spital” – palton ; “căldură” – buzunarul din interior al hainei; “caraimane” – buzunarele exterioare; “nicovală” – spate; “semans” – buzunarul de la spate al pantalonilor; “fulg” – borsetă; “scafă” – mană; “lustră” – pălărie şi „mahăr” – şef. “Muialii” sunt bineînţeles poliţiştii. (A.N.)