Clujul lui Petru Poanta

Pentru evolutia literara a lui Petru Poanta , "Clujul meu. Oameni si locuri. O istorie subiectiva a Casei de Cultura a Studentilor" e o carte atipica. Autorul are in spate 33 de ani de critica literara si eseu (atent la orice semnificatie, cred ca el a sesizat primul intervalul), insa nici un volum de acest fel. A scris despre George Cosbuc, dar si despre autori contemporani, s-a ocupat de "Cercul literar de la Sibiu", dar si de "efectul Echinox ". Dupa ce atata timp a profesat un anumit discurs, acum lanseaza pe piata, la Casa Cartii de stiinta (mai e nevoie sa spunem orasul?), un volum de (para)literatura. "Clujul meu..." e, asa cum marturiseste Petru Poanta inca inainte de "Preliminarii", "o istorie vie si neconventionala a unei lumi in care personajul principal va fi Orasul" (p. 5). Pentru critic, astfel personalizat, Clujul nu face decat sa graviteze in jurul unei institutii in continua metamorfoza (Casa de Cultura a Studentilor), sprijinita permanent de oameni afini lui. (continuarea in Ziua )