Prospect Cordarone, fiole
Ce este Cordarone si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Proprietati antiaritmice: Creste potentialul de actiune al fibrei cardiace fara sa-i modifice amplitudinea (clasa a III-a Vaughan Williams). Alungirea izolata a fazei a III-a a potentialului de actiune rezulta din micsorarea curentului potasic, fara modificarea curentilor de sodiu si de calciu. Efect bradicardizant prin scaderea automatismului sinusal si prin franare intrasinusala; acest efect nu este antagonizat de atropina. Efect adreno-frenator alfa si beta: incetinirea conductibilitatii sino-atriale, atriale si nodale, cu atat mai accentuata cu cat ritmul este mai rapid. Nu exista modificari de conductibilitate la nivel ventricular. Cresterea perioadelor refractare si scaderea excitabilitatii miocardice la nivel atrial, nodal si ventricular, incetinirea conductibilitatii si cresterea perioadelor refractare in caile de acces atrio-ventriculare. Scaderea contractilitatii miocardice.
Cantitatea de Cordarone injectata scade foarte rapid in sange, producandu-se o impregnare a tesuturilor, cu inundarea situsurilor receptoare; activitatea are un maxim dupa aproximativ 15 min si se termina dupa 4 ore. Daca nu exista o noua administrare, produsul se elimina treptat; daca exista o noua administrare, injectabila sau orala, stocul tisular se reface ca in cazul administrarii comprimatelor de Cordarone.
Tulburari grave ale ritmului, in special: tulburari ale ritmului atrial cu ritm ventricular rapid; tahicardii Wolff-Parkinson-White; tulburari ale ritmului ventricular.
Mod de administrare
Nu trebuie utilizate concentratii inferioare a 2 fiole in 500 ml. A se utiliza exclusiv serul glucozat izotonic. Nu adaugati nici un alt produs in lichidul de perfuzie. Perfuzie venoasa: Tratament de atac: in medie 5 mg/kg corp in 250 ml de ser glucozat, perfuzat 20 min - 2 ore si reinnoita de 2-3 ori in 24 ore. Adaptati debitul in functie de rezultate. Actiunea se manifesta in primele minute si dispare treptat. Se va continua cu o noua perfuzie.
Tratament de intretinere: 10-20 mg/kg corp (in medie 600-800 mg/24 ore, pana la 1200 mg/ 24 ore) in 250 ml ser glucozat timp de cateva zile. Pentru trecerea la tratamentul pe cale orala se introduc inca din prima zi de perfuzie 3 comprimate pe zi. Aceasta posologie poate fi marita pana la 4-5 comprimate/zi. Atentie A se acorda o atentie speciala administrarii i.v. directe.
In general, acest mod de administrare nu se recomanda. Ea trebuie limitata la situatiile de urgenta in caz de esec ale altor alternative terapeutice si nu este utilizata decat in sectiile de reanimare cardiologica sub supraveghere monitorizata. Administrarea i.v. directa este contraindicata in caz de hipotensiune, insuficienta respiratorie severa, miocardopatii sau insuficienta cardiaca (risc de agravare).
Posologia este in medie de 5 mg/kg corp. Durata injectarii nu trebuie sa fie in nici un caz mai mica de 3 minute. Nu adaugati nici un alt produs in seringa. Daca tratamentul trebuie continuat, aplicati-l printr-o noua perfuzie.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Absolute: bradicardii sinusale, bloc sino-atrial, boala nodulului sinusal; bloc atrio-ventricular, tulburari de conducere bi- sau trifasciculare. in aceste cazuri, solutia injectabila de amiodarona poate fi utilizata intr-o unitate specializata si sub protectia unei stimulari electrosistolice; colaps cardiovascular, hipotensiune arteriala severa; disfunctie tiroidiana; alergie la iod; asociere cu medicamente care dau torsada varfurilor; sarcina: tratamentul se instituie doar daca este considerat necesar. Relative: asocierea cu beta-blocante si laxativi stimulanti.
Precautii
Amiodarona nu trebuie utilizata pe cale injectabila decat intr-un mediu spitalicesc specializat si sub supraveghere continua (ECG, TA). Se recomanda prudenta in caz de hipotensiune, insuficienta respiratorie severa, miocardiopatii decompensate si insuficiente cardiace grave.
Interactiuni medicamentoase
Asocieri contraindicate: medicamente care produc torsada varfurilor; antiaritmice (bepridil, clasa I tip quinidina); nonantiaritmice (lidoflazina, prenilamina, vincamina).
Asocieri nerecomandate: beta-blocante, posibile tulburari de automatism si de conducere; laxative.
Asocieri ce trebuie facute cu precautie: hipokaliemiante (altele decat laxative stimulante): diuretice hipokaliemiante separate sau asociate; corticoizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi), pe cale generala, tetracosactide; amfotericina B pe cale i.v. Este necesar sa se previna hipokaliemia (si sa se corecteze, daca este necesar), sa se supravegheze intervalul QT si, in caz de torsada, sa nu se administreze antiaritmice (a se face o stimulare electrosistolica).
Anticoagulante orale (warfarina): cresterea efectului anticoagulantelor orale si a riscului hemoragic necesita un control mai frecvent al nivelului protrombinei si o adaptare a posologiei anti-coagulantelor orale pe durata tratamentului cu amiodarona si dupa intreruperea lui.
Digitalice: posibilitatea unei tulburari de automatism (bradicardie excesiva) si de conducere atrio-ventriculara (sinergism de actiune). Pentru digoxina exista posibilitatea cresterii digoxinemiei, cu accentuarea riscului tulburarilor de automatism. Supravegherea clinica, ECG si eventual adaptarea posologiei digitalicelor.
Fenitoina: cresterea nivelului plasmatic al fenitoinei cu semne de supradozare (in special neurologice). Supraveghere clinica si reducerea dozelor de fenitoina de indata ce apar semne de supradozare. A se controla eventual nivelul plasmatic al fenitoinei.
Reactii adverse posibile
Efecte localizate: posibilitate de flebite datorate perfuziilor. Acest efect poate fi evitat prin tehnica cateterului in pozitie centrala.
Efecte generale: bufeuri, transpiratii, greturi (pe cale i.v. directa); scaderea tensiunii, in general moderata si tranzitorie: au fost raportate cazuri de hipotensiune severa sau colaps dupa o supradozare sau o administrare prea rapida (cale i.v. directa); bradicardie moderata. In unele cazuri, in special la persoanele in varsta, a fost raportata o bradicardie accentuata si, in mod exceptional, un stop sinusal; efectul proaritmogen al amiodaronei este rar; a fost raportata o crestere precoce si cel mai frecvent moderata a transaminazelor; aceasta hipertransaminazemie ramane in general izolata; cazuri izolate de soc anafilactic au fost descrise dupa administrarea i.v.; hipertensiune intracraniana benigna (pseudo-tumora cerebrala); bronhospasm si/sau apnee in caz de insuficienta respiratorie severa, in special la astmatici.
Informatii suplimentare
Ambalaj
Fiole cu 150 mg/3 ml, cutie cu 6 fiole
