Rigips – scurt istoric
Placa de gips-carton a fost inventata relativ recent, in al doilea deceniu al secolului XX. In 1916, acest material era inventat in Statele Unite, insa i-a mai luat cateva decenii pana sa inceapa sa fie folosit intens. Datorita montarii sale, i s-a spus “tencuiala uscata”, mult mai avantajoasa decat constructiile in mediu umed, care luau mai mult timp pana la finalizare.
Din ce este fabricat
Rigipsul reprezinta o placa realizata dintr-un strat de gips aflat intre alte doua straturi de carton. De aceea, rigipsul
mai este cunoscut sub numele de placa de gips-carton. De la caz la caz, placile pot fi tratate cu diverse materiale sau substante pentru a le imbunatati gradul de rezistenta.
Proprietatile unei placi de rigips
Marime. O astfel de placa la o dimensiune standard are o marime de 1.1 metri / 2.6 metri. Din punct de vedere a grosimii, placile sunt de 9.5 mm sau de 12 mm. Cu toate acestea, marimile si grosimile pot sa varieze. Aditivii din placa de gips, variatiile de greutate si rezistenta din placile de carton fac ca rigipsul sa aiba in final proprietati variante.
Rezistenta. Unele placi de rigips sunt obisnuite, in timp ce altele sunt tratate pentru a rezista la foc (placi ignifuge) si la apa (placi hidroizolante).
De exemplu, exista placi de rigips care, in loc de cele doua parti externe de carton, au placi facute din fibra de sticla. Prin aceasta metoda se previne aparitia mucegaiului.
Economie de timp. O alta calitate a folosirii placilor de rigips o reprezinta economia de timp. Acestea pot fi montate usor si rapid in locurile dorite. De exemplu, pentru o camera cu peretii denivelati, o solutie este aplicarea unor pereti falsi din rigips, pentru obtinerea unei suprafete plate.
Fiind un procedeu uscat, montarea unei placi de rigips reprezinta o procedura mai curata, in comparatie cu procedeele din mediul umed, unde se face mai multa mizerie. De asemenea, finisarea dureaza mai putin in cazul rigipsului.
Economie de bani. Spre deosebire de procedeele de constructie in mediul umed, placile de rigips (mediu uscat) sunt mai putin costisitoare.
De asemenea, gips-cartonul reduce consumul de energie pentru caldura sau pentru aer conditionat.
Calitate. Rigipul este folosit si datorita faptului ca mareste nivelul calitatii finisajelor. Imediat dupa montare, suprafetele de rigips pot sa fie vopsite, decorate sau amenajate.
Eco. Placile de gips-carton sunt reciclabile in proportie de 100%.
Greutate redusa. Daca la un perete masiv avem o greutate de 200 kg/mp, in cazul rigipsului greutatea este mult mai mica, de aproximativ 50 kg/mp. Astfel, creste suprafata utila a spatiului amenajat.
Dezavantaje ale utilizatii placilor de rigips
Find vorba despre placi usoare din carton si gips, agatarea unei greutati poate duce la deteriorarea placii respective. De aceea, trebuie folosite dibluri special concepute pentru un astfel de material. O alta varianta este ca acel cui sa fie tintuit in constructia din spatele placii de rigips, cum este zidul de ciment sau structura metalica.
Izolarea fonica si termica este o alta problema. Peretii simpli din rigips nu pot izola fonic, nici termic. Numai cand sunt puse intre ei si structura de resistenta ale materiale speciale se poate rezolva acest lucru.
La ce este folosit
Rigipsul este un material care poate reprezenta o solutie usoara la transformari si amenajari in casa. De exemplu, este folosit adesea ca perete fals, despartitor, pentru a imparti un singur spatiu in doua zone. Avantajul consta in faptul ca poate fi demontat usor, largind si deschizand inapoi spatiul initial. Dezavantajul consta in faptul ca peretii de rigips sunt subtiri, astfel incat variatiile de caldura si zgomotele sunt factori care nu pot fi eliminati, cu exceptia placilor de inalta performanta.
O alta intrebuintare des intalnita o reprezinta tavanele false. Atunci cand tavanul din constructia de baza nu este suficient de bine finisat si se doreste modificarea lui, o varianta ieftina de a-l transforma consta in instalarea unei placi de rigips.
In alte cazuri , placile de rigips pot servi ca paravane pentru zone inestetice, precum tevi sau cabluri. Ele pot fi montate pe perete, mascand ceea ce nu se doreste sa fie la vedere si uniformizand spatiul.
