Ne aşază în cockpitul virtual al uneia dintre cele mai ucigătoare şi devastatoare maşini de luptă din întreaga istorie. Ne trimit cu viteza unei rachete să-i doboram pe indivizii cei răi. Acestea sunt simulatoarele de zbor, de cele mai multe ori încete, plicticoase şi, de regulă, foarte complicate. În fond, un avion nu se conduce doar din săgeţi şi eventual space bar.
Nu este şi cazul lui Heatseeker. într-un
simulator obişnuit, inamicul apare doar ca un punct, undeva pe linia orizontului. Armăm rachetele şi le lansăm, iar cu puţin noroc inamicul dispare de pe radar... şi asta a fost tot. Cam tern, nu-i aşa? Heatseeker propune o altă abordare a luptelor aeriene. Aeronavele inamice sunt mult mai sprintene, încăierările de tip dogfight se poartă de la distanţă mică, aproape că reuşisem să vedem figura crispată a inamicului din
carlinga avionului său. Fie că lansăm rachete inteligente (dar şi inamicii sunt isteţi şi pot fenta rachetele noastre), fie că tragem cu tunul de bord, în cazul în care lovim ţinta, avem parte de o explozie de zile mari, însoţită de efecte sonore pe măsură.
(continuarea in
Atac )