ITS devin o preocupare si o povara pentru sistemele de sanatate, deoarece multe infectii nu sunt tratate si duc la complicatii potential grave.
Bolile cu transmitere sexuala (BTS) reprezinta o problema majora de sanatate in lume. Aceste boli, inclusiv infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV), reprezinta unele dintre cele mai complexe din medicina moderna. BTS prezinta o incidenta si o prevalenta mai mare, o rata alarmanta a rezistentei antimicrobiene, o rata mai mare de complicatii grave si interactiune cu infectia cu HIV in tarile in curs de dezvoltare. Esecul de a diagnostica si trata infectiile traditionale, cum ar fi gonoreea, infectiile cu chlamydia si sifilisul, care pot avea efecte daunatoare in timpul sarcinii si asupra nou-nascutului, este, de asemenea, frecventa in aceste tari. Alte complicatii, in special la femei, cum ar fi boala inflamatorie pelvina, sarcina ectopica, infertilitatea si cancerul de col uterin, sunt mari probleme de sanatate si sociale. In majoritatea tarilor in curs de dezvoltare, incidenta si prevalenta BTS pot fi de 20 de ori mai mari decat cele din tarile dezvoltate.
Potrivit OMS, peste un milion de infectii cu transmitere sexuala sunt diagnosticate in fiecare zi in intreaga lume. In medie, in fiecare an, 374 de milioane de persoane contracteaza o noua infectie cu unul dintre cei patru patogeni principali cu transmitere sexuala: Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoeae sau papilomavirusurile umane.
In SUA si in Germania, un numar tot mai mare de infectii a fost observat in special in randul adolescentilor si adultilor tineri cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani.
Caile de transmitere a virusurilor, bacteriilor, ciupercilor sau parazitilor in legatura cu actul sexual are loc de obicei prin schimbul de fluide infectioase sau prin contact direct cu pielea. Cu toate acestea, multe dintre aceste infectii raman asimptomatice pentru o perioada lunga de timp si sunt astfel transmise involuntar sau devin persistente. Acest lucru poate provoca complicatii pe termen lung, cum ar fi sindromul bolii inflamatorii pelvine (PID), displazia cervicala sau sterilitatea.
Ce este infectia cu HPV (Human Papilloma Virus)
Infectia cu HPV (papilomavirusul uman) este o infectie virala comuna care poate afecta pielea si mucoasele umane. Exista mai mult de 100 de tipuri de HPV, unele dintre ele cauzand veruci genitale, negi comuni si alte tipuri de leziuni cutanate, in timp ce altele pot provoca leziuni precanceroase sau cancere.
HPV este transmis in principal prin contactu direct cu pielea sau mucoasele unei persoane infectate, de obicei prin contact sexual. Cu toate acestea, exista si alte modalitati de transmitere, cum ar fi contactul cu obiecte contaminate sau trecerea virusului de la mama la copil in timpul nasterii.
Majoritatea persoanelor infectate cu HPV nu prezinta simptome si isi pot vindeca infectia fara a fi constiente de aceasta. Cu toate acestea, unele tipuri de HPV pot duce la complicatii grave, cum ar fi cancerele cervicale, anale, peniene, vaginale, vulvare si orofaringiene. De aceea, este important sa se efectueze teste regulate de screening si sa se ia masuri preventive, cum ar fi vaccinarea impotriva HPV-ului, pentru a reduce riscul de infectie si complicatii asociate cu acest virus.
Tipuri de HPV
Exista peste 100 de tipuri de papilomavirus uman (HPV) identificate pana in prezent. Acestea sunt impartite in doua categorii principale, in functie de riscul lor de a provoca cancere:
HPV cu risc scazut (low-risk HPV)
Aceste tipuri de HPV sunt asociate in principal cu aparitia verucilor genitale (condiloamelor acuminate) si a altor leziuni cutanate.
Verucile genitale sunt excrescente de piele de dimensiuni mici, de obicei nedureroase, care pot aparea in zona genitala, inclusiv pe penis, vulva, vagin, anus si in jurul acestor zone.
HPV-6 si HPV-11 sunt cele mai comune tipuri de HPV cu risc scazut intalnite in cazul verucilor genitale.
HPV cu risc crescut (high-risk HPV)
Aceste tipuri de HPV sunt asociate cu un risc crescut de a provoca leziuni precanceroase si cancere, in special cancerele cervicale.
Infectiile persistente cu HPV cu risc crescut pot duce la dezvoltarea leziunilor precanceroase numite displazii sau neoplazii intraepiteliale cervicale (CIN) si, ulterior, la dezvoltarea cancerului cervical.
In afara de cancerul cervical, HPV cu risc crescut poate fi asociat si cu alte tipuri de cancer, cum ar fi cancerul anal, penian, vaginal, vulvar si orofaringian.
HPV-16 si HPV-18 sunt cele mai periculoase tipuri de HPV cu risc crescut si sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de cancer cervical.
Semne si simptome ale infectiei cu HPV
Infectia cu HPV la barbati
Aparitia verucilor genitale este unul dintre cele mai comune semne ale infectiei cu HPV la barbati. Acestea pot aparea pe penis, pe scrot, in zona anala sau in jurul acestor zone. Verucile genitale pot varia in dimensiuni, forma si aspect, iar unele pot fi plate sau crescute.
Infectia cu HPV poate duce, de asemenea, la aparitia negilor comuni pe alte parti ale corpului, cum ar fi mainile sau picioarele.
Desi infectia cu HPV este mai bine cunoscuta pentru legatura sa cu verucile genitale, anumite tulpini de HPV cu risc crescut pot creste riscul de dezvoltare a cancerului la barbati, in special cancerul anal si penian.
In unele cazuri, infectia cu HPV poate provoca disconfort sau durere in zona genitala, mai ales in prezenta verucilor genitale.
Infectia cu HPV cu risc crescut poate cauza modificari ale mucoasei care pot provoca sangerari neobisnuite, cum ar fi sangerari in timpul sau dupa actul sexual sau sangerari in zona anala.
Infectia cu HPV la femei
Infectia cu HPV (papilomavirusul uman) poate sa nu prezinte simptome evidente, mai ales in stadiile incipiente ale infectiei. De multe ori, femeile nu isi dau seama ca sunt infectate cu HPV. Cu toate acestea, in unele cazuri, pot aparea semne si simptome.
Una dintre cele mai evidente manifestari ale infectiei cu HPV este aparitia verucilor genitale. Acestea pot fi mici, plate sau crescute, uneori avand o forma de conopida. Verucile pot aparea pe vulva, vagin, cervix, anus, perineu sau in jurul acestor zone. Ele pot fi de culoare roz sau pot fi pigmentate si pot fi solitare sau pot forma grupuri.
Infectia cu HPV cu risc crescut poate duce la aparitia leziunilor precanceroase numite neoplazii intraepiteliale cervicale (CIN) sau displazii. Aceste leziuni pot fi identificate in timpul unui test Pap sau al unui test HPV si pot necesita tratament pentru a preveni evolutia catre cancer cervical.
Infectia cu HPV cu risc crescut poate cauza modificari ale mucoasei cervicale, care pot provoca sangerari anormale intre perioadele menstruale sau dupa contactul sexual. De asemenea, pot aparea sangerari mai abundente sau sangerari dupa menopauza.
Unele femei pot experimenta durere, mancarime sau disconfort in zona genitala, in special in prezenta verucilor genitale.
Cauzele infectiei cu HPV
Infectia cu HPV apare atunci cand virusul patrunde in organism, de obicei printr-o taietura, abraziune sau ruptura mica in piele. Virusul este transferat in principal prin contact piele pe piele.
Infectiile genitale cu HPV sunt contractate prin actul sexual, sexul anal si alte contacte piele pe piele in regiunea genitala. Unele infectii cu HPV care au ca rezultat leziuni orale sau ale cailor respiratorii superioare sunt contractate prin sex oral.
Transmiterea HPV
Infectia cu HPV (papilomavirusul uman) este cauzata de contactul direct cu pielea sau mucoasele unei persoane infectate cu virusul. Principalul mod de transmitere este contactul sexual, dar exista si alte modalitati prin care virusul poate fi transmis.
Transmiterea HPV este cea mai frecventa prin contactul sexual, inclusiv sexul vaginal, anal si oral. Virusul poate fi transmis prin contactul cu pielea sau mucoasele unei persoane infectate, inclusiv in absenta simptomelor sau a leziunilor vizibile.
Virusul HPV poate fi transmis prin contactul direct cu verucile genitale sau alte leziuni cutanate cauzate de HPV. Aceasta poate include atat contactul sexual, cat si alte forme de contact, cum ar fi atingerea directa a pielii.
Infectia cu HPV poate fi transmisa de la mama la copil in timpul nasterii, desi acest lucru este mai putin frecvent decat transmiterea sexuala. In majoritatea cazurilor, infectia la nou-nascuti este asimptomatica si se rezolva de la sine.
Desi este mai putin frecvent, HPV poate fi transmis prin contactul cu obiecte contaminate, cum ar fi prosoape, lenjerii de pat sau imbracaminte, care au fost in contact cu zonele infectate ale pielii sau mucoaselor.
Factori de risc pentru HPV
Fiind un virus cu transmitere sexuala, activitatea sexuala este un factor de risc major pentru infectia cu HPV. Cu cat o persoana are mai multi parteneri sexuali, cu atat este mai mare riscul de a intra in contact cu virusul.
Riscul de a contracta HPV este mai mare in timpul vietii sexuale active. Persoanele tinere sunt mai susceptibile sa devina infectate cu HPV decat cele mai in varsta, deoarece sistemul lor imunitar poate fi mai putin eficient in combaterea virusului.
Riscul de a contracta HPV poate fi crescut daca partenerii sexuali anteriori ai unei persoane au avut HPV. Infectia cu HPV poate fi transmisa de la o persoana la alta prin contact sexual.
Un sistem imunitar slabit poate face ca o persoana sa fie mai susceptibila la infectia cu HPV si sa aiba un risc mai mare de a dezvolta complicatii asociate, cum ar fi leziunile precanceroase sau cancerele.
Fumatul poate creste riscul de a dezvolta leziuni precanceroase si cancere asociate cu HPV, inclusiv cancerul cervical si oral.
Practicile sexuale care pot creste riscul de traume genitale sau anale, cum ar fi sexul anal si penetrarea fortata, pot creste, de asemenea, riscul de a contracta HPV.
Persoanele care incep viata sexuala la o varsta mai frageda sunt expuse la un risc mai mare de a intra in contact cu HPV, deoarece nu si-au dezvoltat inca un sistem imunitar puternic impotriva virusului.
Ce este herpesul genital
Herpesul genital este o infectie cu transmitere sexuala cauzata de virusul herpes simplex (HSV). Exista doua tipuri principale de virus herpes simplex care pot provoca herpes genital: HSV-1 si HSV-2. Desi HSV-1 este asociat traditional cu leziuni orale (afte bucale), acesta poate provoca, de asemenea, herpes genital prin contact sexual oral-genital. In general, HSV-2 este considerat responsabil pentru majoritatea cazurilor de herpes genital.
Mod transmitere herpes genital
Transmiterea herpesului genital este cel mai frecvent asociata cu contactul sexual, inclusiv sexul vaginal, anal si oral. Virusul herpes simplex poate fi transmis prin contactul direct cu pielea sau membranele mucoase ale unei persoane infectate.
Virusul herpes simplex poate fi transmis in special in timpul perioadelor de activitate virala, cand sunt prezente leziuni active sau vezicule pline cu lichid in zona genitala sau anala. Contactul cu aceste leziuni sau vezicule poate duce la transmiterea virusului.
De asemenea, poate fi transmis chiar si atunci cand nu sunt prezente simptome evidente. Persoanele infectate cu herpes genital pot transmite virusul si in timpul perioadelor asimptomatice, cand nu au leziuni active sau simptome.
Desi herpesul oral este asociat traditional cu leziunile orale (afte bucale), virusul herpes simplex poate fi transmis de la gura la organele genitale prin contactul oral-genital. Acest lucru poate duce la dezvoltarea herpesului genital.
Infectia cu herpes genital poate fi transmisa de la mama la copil in timpul nasterii, in special in cazul leziunilor active in timpul travaliului si al nasterii. Aceasta forma de transmitere este rara, dar poate avea consecinte grave pentru nou-nascut, inclusiv dezvoltarea unei infectii herpes neonatale severe.
Cauzele aparitiei herpesului genital
Herpesul genital este cauzat de infectia cu virusul herpes simplex (HSV) iar principalele cauze ale aparitiei herpesului genital includ:
- Transmiterea sexuala
- Contactul cu leziunile active
- Contactul cu zonele infectate asimptomatice
- Contactul oral-genital
- Transmiterea de la mama la copil
Simptomele herpesului genital
Herpesul genital poate provoca o varietate de simptome, care pot varia de la usoare la severe. Unele persoane pot prezenta simptome evidente, in timp ce altele pot fi asimptomatice si sa nu observe nimic. Iata cateva dintre cele mai comune simptome ale herpesului genital:
- Leziuni sau vezicule genitale: Aparitia de vezicule mici, dureroase, pline cu lichid in zona genitala sau anala este unul dintre cele mai caracteristice simptome ale herpesului genital. Aceste vezicule pot ulterior sa se sparga si sa formeze rani deschise.
- Mancarime sau arsura: Unele persoane pot experimenta senzatii de mancarime sau arsura in zona genitala sau anala, inainte de aparitia leziunilor sau veziculelor.
- Durere in timpul urinarii: Leziunile sau ranile deschise din zona genitala pot provoca disconfort sau durere atunci cand urina trece peste ele.
- Umflarea ganglionilor limfatici: Unele persoane pot observa umflarea si sensibilitatea ganglionilor limfatici din zona inghinala.
- Simptome gripale: In unele cazuri, infectia cu herpes genital poate fi insotita de simptome asemanatoare gripei, cum ar fi febra, frisoane, dureri de cap si o stare generala de rau.
Este important de mentionat ca, in unele cazuri, persoanele pot prezenta doar un episod de simptome de herpes genital, in timp ce altele pot experimenta recurente periodice ale simptomelor. Recurentele sunt adesea declansate de factori precum stresul, oboseala, expunerea la soare, menstruatia sau alte infectii.
De asemenea, este important de subliniat ca unele persoane pot fi infectate cu virusul herpes simplex si sa nu prezinte simptome evidente sau sa aiba simptome minime, ceea ce face ca diagnosticul si gestionarea herpesului genital sa fie uneori dificile.
Complicatii ale herpesului genital
Herpesul genital poate duce la complicatii, mai ales in cazul persoanelor care experimenteaza recurente frecvente sau au un sistem imunitar slabit.
Dupa prima infectie, virusul herpes simplex ramane latent in organism si poate reactiva periodic, determinand recurente ale simptomelor. Aceste recurente pot fi frecvente si pot afecta calitatea vietii pacientului.
Unii oameni pot dezvolta durere cronica in zona genitala sau anala, cunoscuta sub numele de nevralgie postherpetica, ca urmare a leziunilor herpesului genital.
In unele cazuri, leziunile herpesului genital pot fi extinse si pot afecta zonele adiacente, inclusiv uretra, cervixul, anusul si coapsele.
Leziunile sau ranile deschise cauzate de herpesul genital pot fi predispuse la infectii bacteriene sau fungice secundare, ceea ce poate agrava simptomele si poate necesita tratament suplimentar.
Infectia cu herpes genital in timpul sarcinii poate creste riscul de complicatii pentru mama si copil. Leziunile active in timpul travaliului si nasterii pot duce la transmiterea virusului de la mama la nou-nascut, ceea ce poate provoca complicatii severe, cum ar fi infectia neonatala cu herpes.
Herpesul genital poate avea un impact psihologic semnificativ asupra pacientilor, inclusiv anxietate, stigmatizare si depresie, in special in cazurile in care simptomele sunt frecvente sau severe.
FOTO: Shutterstock.com
Advertorial
