Pe cand avea doar 6 ani, Dana a plecat intr-un turneu in Belgia cu grupul Minisong, o experienta care avea sa-i marcheze viata.
"Parintii mei facusera mari eforturi sa ne trimita si pe mine si pe fratele meu in turneu. Ii auzisem vorbind intre ei ca ‘poate e prea mica si nu va tine minte…’. Si totusi, pana la urma s-au imprumutat prin vecini, pe la colegii de serviciu, pe la rude si au reusit sa ne plateasca amandurora acea iesire din tara. Acea iesire care mie mi-a schimbat viata. Caci o simpla oprire a grupului la o benzinarie era traita cu entuziasmul unei aterizari reusite pe Marte."
Magia lucrurilor simple
Pentru copiii crescuti in comunism, o banala toaleta publica din Vest parea iesita din filme SF. Dana povesteste cu umor ca faceau coada la uscatorul de maini, fascinati de cum aparatul pornea singur.
"Faceam coada la uscatorul de maini de la baie – caci coada stiam sa facem, si mintisoarele noastre de copii crescuti in comunism nu intelegeau ce magie mai e si aia care face aerul sa bata cu putere exact cand iti misti tu mainile sub aparat."
Intampinati de gazde cu haine colorate si jucarii moderne, micutii romani descopereau o lume noua. Fratele actritei a primit niste bermude verzi fosforescente, iar ea nu avea nici cuvinte sa descrie acele culori „care dor la ochi”.
Descoperiri dulci si pantofi cu lumini
Una dintre cele mai intense amintiri ale actritei este legata de gustul Nutellei si de... tenisii cu luminite.
„Ceee?!? Lumini in talpa? ‘Se aprind cand pasesc?’ l-am intrebat eu pe fratele meu. Pantofii aia mai aveau putin si imi deformau mersul, dar nu conta! Erau pantofii mei din Belgia! De pe acea planeta, foarte departata de casa mea.”
Copiii romani erau atat de fascinati de mancarea occidentala, incat asteptau ca gazdele sa adoarma ca sa exploreze frigiderul: iaurturi cu fructe, inghetata, crema de ciocolata.
Prima intrebare despre Europa unita
Intr-o vizita in Cipru, Dana – copil pe atunci – a fost intrebata de o echipa TV din Olanda ce parere are despre ideea unei Europe fara granite.
„Cum adica? Sa calatorim dintr-o tara in alta ca si cand n-ar exista granite? Fara vize? Normal! Uaaaau! Tineam minte cum m-a pus atunci Ioan Luchian Mihalea pe masa vamesilor, spunandu-le: ‘Na, uitati pe cine tineti voi la granita de atatea ore! Un copil de 6 ani si inca multi altii obositi in autocar’ – de li s-a facut si lor mila, ne-au dat drumul si am trecut urland de bucurie cu totii.”
Ce inseamna cu adevarat "schimbare"
Peste ani, familia belgiana care a gazduit-o pe Dana in copilarie a venit in vizita in Romania. Emotionati, au rememorat momentele de atunci si au fost uimiti de cat de mult s-a schimbat tara.
„Dar acum Romania este in Uniunea Europeana. Ne uitam in jur si nu mai exista nicio diferenta intre noi si voi. Tinem minte foarte bine cum era cand va vizitam, inainte de anii 2000. Dar acum, revenind dupa o pauza de 20 ani, e... incredibil.”
Dana le-a povestit cum trimiteau Nutella prin ajutoare si cum copiii romani mancau crema Milky Way chiar si expirata, de pofta si de dor de „ceva bun”. A rememorat si gustul cartofilor prajiti cu ketchup, mancati pentru prima oara dintr-o rulota in Bruxelles, dar si „carnatiorii Bifi” deveniti gustare de lux la scoala.
Indemn la vot: "Eu vreau ca tara sa mearga inainte"
La finalul mesajului, actrita a transmis un apel direct catre tinerii de azi: sa nu uite cat de greu a fost castigat privilegiul de a alege. Si ca votul nu e doar o bifa pe hartie, ci o forma de recunostinta pentru trecut si de speranta pentru viitor.
„Poate sunt tineri care voteaza acum si nu au de unde sti cum am simtit noi schimbarea. Si cat de mult ne-am dorit-o! Eu vreau ca tara sa mearga inainte, nu inapoi.”
