Triumph-ul mecanicii asupra electronicii

Acum trei veri mi s-a intamplat bucuria aia mare si atat de rotunda: sa-mi implinesc un vis din copilarie, din acelea pe care le rostogolesti prin minte seara, inainte de a adormi cu ochii in tavan. Mi-am luat "masina de epoca". Una dintre sculele pe care le vedeam in pozele din putinele reviste care se strecurau in geanta cate unui nene plecat in delegatie in Vest, sau pe care le strangeam intre foile dictionarelor sub forma de ambalaje surpriza de la guma de mestecat . Dupa vreo 15 ani in care veniturile de la maturitate mi-au permis sa trec la colectionat machete de autoturisme fabricate pana-n '75, am sarit la nivelul urmator: o masina "vintage" la scara 1:1. Un Triumph Spitfire Mark IV fix de o varsta cu mine. Mic-minuscul, chiar, dupa unii -, galben-pui, cu hard-top din tabla neagra si cu versiune soft din panza de aceeasi culoare, pentru decopertat vara. Spit-ul, una dintre cabrioletele cele mai de succes ale sfarsitului de deceniu 6, a carei productie s-a prelungit pana prin '75 - era masina de fite a baietilor teribili dar nu foarte instariti. Versiunea pe care am avut bafta sa o gasesc cu ajutorul unor domni pasionati (care reconditioneaza automobile de colectie in pauzele procesului de productie de termopane ) are tractiune pe spate, motor de numai 1200, dar e teribil de vioaie, la cele cateva sute de kilograme ale ei. Urcatul la volan nu e doar un exercitiu de contorsionism , ci si o experienta de redescoperire a sofatului clasic. Nu tu ABS, nu tu ESP, geamuri electrice sau airbaguri. Asta mai treaca-mearga. Dar nici servo? Nici centuri de siguranta ? Cutie de viteza in 4 trepte? Maneta de soc? Trebuie sa fii cu adevarat pasionat de mecanica aia adevarata sau indragostit de model ca sa sari inapoi in timp la chinurile pe care te bucurai ca le-ai aruncat odata cu vechea Dacie. Daca treci peste toate astea, nimic din placerea de a te da cu masini superaccesorizate nu poate sa intreaca (cel putin pentru mine) senzatia de control numai al tau asupra unei jucarii ca Spitfire-ul. Englezii au pus pe sosea vestitul avion de vanatoare care fugarea Messerchmitt-urile in al doilea razboi mondial. Totul e in mainile tale: tu decizi cum abordezi virajele, cum cresti sau scazi turatia, puterea e la tine. O singura teapa am luat, la primul drum de incercare. I-am dat talpa, sa vad ce poate. Copacii se facusera zid pe marginea drumului dar vitezometrul de-abia trecuse de 90. Asa o fi la cabrio - a fost primul gand. Abia dupa ce acul s-a ridicat la 100 si trepidatiile in volan s-au amplificat, mi-am ridicat repede piciorul de pe acceleratie, straluminat brusc: baietii aia conservatorii din UK au ramas cu milele lor! N-a fost singura descoperire socanta pe care am facut-o la volanul Triumph-ului. Am mai aflat ca sa conduci o masina atat de "iesita din rand" presupune sa ai si nervii tari: densitatea imbecililor care te injura sau te sicaneaza din invidie goala e mai mare decat cea a fumului pe care-l scuipa Spit-ul cand e motorul rece.