Primera 1.6 - dupa 16 luni

“Singura limuzină la doar 12.990 de euro ” – zice reclama, şi, dacă trecem cu vederea steluţa care ne atrage atenţia că e vorba de preţul fără taxe, putem spune că afirmaţia e surprinzător de aproape de adevăr. După 16 luni şi 10.000 de kilometri, Primera Visia 1.6 a demonstrat că este capabilă să ofere exact exploatarea lipsită de griji pe care orice client o aşteaptă de la o maşină cu pretenţii. Cum era de aşteptat, punctele forte ale maşinii sunt confortul, spaţiul interior, dotările foarte generoase pentru această categorie de preţ, fiabilitatea şi, în general vorbind, acea senzaţie de maşină «legată» pe care multe automobile concurente nu reuşesc s-o ofere. Prima observaţie mai puţin plăcută pe care o va face un şofer obişnuit cu maşini puternice este uşoara submotorizare a Visiei 1.6. Automobilul e destul de sprinten în traficul urban, mai ales dacă turezi niţel motorul, şi nu te face de ras nici pe şosea, pană la 130-140km/h. Primul semn că o maşină de această clasă are nevoie de un propulsor oleacă mai puternic ţi-l dă computerul de bord: la drum întins, cu aerul condiţionat pornit, poţi scoate un consum real de 7-7,5 litri la suta de kilometri dacă te menţii în 3000 de ture şi 110-120km/h, însă imediat ce «te dai la ea», Primera de 1.6 se dă şi ea la buzunarul tău. Pe la 130km/h, maşina consumă deja binişor peste 8 la sută, iar dacă forţezi spre 150-160km/h, ai toate şansele să te împrieteneşti cu benzinarii de pe traseu, pentru că şi consumul sare peste 10 litri la suta de kilometri. De altfel, cu aerul condiţionat pornit, cam atat «înghite» Primera 1.6 şi în oraş, ajungand pe la 11.5- 12 la sută dacă mergi bară la bară. Peste 160km/h, motorul îşi arată din plin limitele, iar maşina începe să «gafaie». E limpede că oricine vrea să «aibă pedală» pe la 150 la oră va alege motorizarea de 2 litri şi 140cp, care costă însă cu circa 4500 de euro mai mult, cu toate taxele incluse. Din cauza dimensiunii mici a lunetei, orice parcare cu spatele trebuie făcută cu mare grijă. Chiar dacă un şofer îndemanatic, obişnuit cu maşina, nu va avea dificultăţi, eliminarea acestui accesoriu se dovedeşte a fi o modalitate destul de neinspirată de a reduce preţul final. În rest însă, pe maşină n-a cedat nici măcar un beculeţ în acest interval de timp. După ceva kilometri parcurşi pe drumuri de ţară şi chiar vreo două scurte ieşiri offroad, cu ocazia unor partide de pescuit, suspensiile şi articulaţiile sunt bine-mersi, iar uşile se închid la fel de lin ca în prima zi.