Un fel de "Othello sunt eu!…"

Dupa socul produs la Sibiu la sfarsitul saptamanii trecute prin spectacolul "Viata cu un idiot", toata lumea a asteptat cu nerabdare noua montare de-aici a regizorului ucrainean Andryi Zholdak. Premiera spectacolului "Othello?!", adaptare libera dupa tragedia "Othello sau Maurul din Venetia" a Marelui Will, a avut loc la Teatrul National sibian "Radu Stanca" vineri si putem spune ca Zholdak nu si-a dezmintit renumele nici de aceasta data. Nu e vorba chiar despre o noutate, fiindca Andryi Zholdak a mai montat la Sibiu "Othello" in anul 2003, castigand atunci chiar Marele Premiu la Gala Premiilor UNITER, insa schimbarile, mici, dar prin punctele esentiale, au fost anticipate de regizor in conferinta de presa prealabila spectacolului. Astfel, el considera ca practic este vorba despre o cu totul alta formula de spectacol, in care a adaugat noi teme, noi nuante, noi accente ale sentimentelor (sau antisentimentelor) nutrite de personaje. Modificarea esentiala priveste in primul rand distributia. Dintre cei 14 actori, nu mai putin de sapte sunt noi in aceasta montare, dar important este ca toate rolurile principale sunt noi: Desdemona, Iago, Cassio; cu exceptia, evident, a personajului titular, maurul, interpretat de Constantin Chiriac, directorul Teatrului "Radu Stanca". Decesul regretatului actor Virgil Flonda (caruia ii este dedicata in memoriam actuala montare), interpretul maleficului Iago, a necesitat inlocuirea acestuia cu tanarul Catalin Patru (ca o noutate, Iago si Cassio sunt acum de aceeasi varsta, pentru a sublinia tema luptei dezastruoase pentru putere). Ca intotdeauna la spectacolele puse in scena de Andryi Zholdak, repetitiile s-au desfasurat intr-un ritm infernal , actorii lucrand cate 12-14 ore pe zi. Cum patrunde Iago in lume Indiferent daca faceau parte dintre cei care vazusera precedenta montare si puteau face comparatii in cunostinta de cauza, daca erau familiari cu teatrul provocator al lui Zholdak sau erau la primul contact cu maniera atat de particulara a regizorului ucrainean, toti spectatorii au fost supusi la premiera de vineri unui carusel "dement", cateodata greu de suportat, de secvente deliberat shocking si ostentativ provocatoare, de tensiuni duse la limita intre ceea ce a mai ramas din binecunoscutele personaje, de miscari sacadate sau accelerate pana la limita rezistentei fizice a interpretilor, dar si de imagini de o rara frumusete vizuala. Totul pentru a crea si a prezenta o lume a ororii, o lume blestemata si damnata inca din primul moment; teroarea permanenta in care traiesc personajele de pe scena se transmite incet, incet spectatorului, lasandu-i gura cu un gust din ce in ce mai amar. Visceralitatea multora dintre scene slujeste acelui tel, actorii fiind supusi, altfel neavand nici un rost, manjirii si contactului fizic cu fel de fel de substante lichide sau solide. Nimic din nobletea ofiterului maur si al societatii medievale in care traia sau din frumusetea legaturii de dragoste dintre el si Desdemona, lucruri care se presupuneau a fi distruse de intriga lui Iago, nu mai exista; raul este de la inceput in lume, el este in permanenta aici, este total si aici va ramane, nici nu se mai pune problema vreunei soteriologii. Prin urmare, Othello este o bruta betiva, nu exista nici o urma de tandrete sau de respect in relatia cu Desdemona; actul sexual dintre cei doi se reduce la un viol bestial. Aceasta din urma (Cristina Flutur), victima sigura, in primul rand a barbatului, apoi a malversatiunilor lui Iago, nu provoaca mai multa simpatie, nefiind decat o papusa isterica, cu mintile duse, daca le-a avut vreodata. Personajul introdus de Zholdak, copilul Desdemona, proiectie a unui paradis infantil sau rod al legaturii sexuale, interpretat extraordinar de micuta Iunis Minculete, este de fapt adevarata victima a brutalitatii lui Othello, inocenta distrusa de o minte ratacita si cazut prada Raului absolut. Diavolul si Moartea sunt prezente permanente, personajul Corbului (sau al Mortii) – Ofelia Popii – insotind permanent personajele. Interpretul lui Iago preia de multe ori recuzita demonica, pentru a sugera ca avem de-a face cu o ipostaza a maleficului absolut. Cassio joaca cea mai mare parte legat la ochi, sugerand orbirea si faptul ca practic nu-i decat un instrument in mana fortelor mai puternice. Practic, textul shakespearian nu mai exista deloc in acest teatru al imaginii si al miscarii, atunci cand sunt fragmente de replici ele fac parte dintr-o conversatie neinteligibila; personajele vorbesc dezarticulat, aruncand si inghitind bucatile de fraza. Dementa si isteria sunt totale, de multe ori actorii sunt niste manechine dezarticulate, miscandu-se in virtutea mecanicii incorporate. Incoerenta si haosul sunt deliberate, dezarticularea si fragmentarul sunt la ele acasa, totul trebuie facut bucati pentru a arata o lume "iesita din tatani". Frumusetea va salva spectacolul "Consider ca actul II este o capodopera in mic", spunea Andryi Zholdak la conferinta, si intr-a-devar jumatatea de ora de dupa pauza merita tot iadul vizionarii de pana atunci, prin frumusetea solutiilor imaginate de regizor si de scenograful sau, bulgarul Kolio Karamfilov. "Zholdak a terminat cu perioada de tacere si cu teatrul vizual. Ma intorc la text, vreau sa dezvolt profunzimile acestuia, avand in centru actorul, omul", a descris Andryi Zholdak punctul de turnura care ar trebui sa fie acest "Othello?!" in cariera lui.