Ultimul proiect al lui Eliade, in premiera in Romania

Volumul patru al „Istoriei credintelor si ideilor religioase“, scris de experti in acest domeniu sub coordonarea lui Ioan Petru Culianu, a fost tradus pentru prima oara in romana, la Editura Polirom. Cea de-a patra parte a „Istoriei credintelor si ideilor religioase“ va fi disponibila in librariile din Capitala la sfirsitul acestei saptamini in restul tarii, incepind cu lunea viitoare. In 1983, Mircea Eliade anunta pe pagina de garda a volumului al treilea din „Istoria credintelor si ideilor religioase“ ca va dedica un al patrulea volum descrierii religiilor Chinei si ale Japoniei, precum si celor arhaice si traditionale din America, Africa si Oceania. Indianistul si-a propus sa includa tot in acest ultim volum si o prezentare a creativitatii religioase specifice societatilor moderne si postmoderne. Anuntat cu titlul provizoriu „De la découverte du «bon sauvage» aux théologies athéistes contemporaines“, ultimul volum nu a mai fost scris niciodata de Mircea Eliade, prea slabit de boala si de virsta inaintata. Cu citiva ani inaintea mortii sale, expertul in istoria religiilor l-a rugat totusi pe Ioan Petru Culianu sa continue acest proiect editorial in cazul in care sanatatea nu i-ar mai permite sa o faca. Istoricul religiilor intentiona sa scrie el insusi primele trei capitole ale volumului patru, urmind sa incredinteze redactarea celorlalte sapte citorva dintre discipolii care ii impartaseau convingerile. Dupa moartea lui Eliade insa, unii dintre acestia si-au retras contributia, arata Culianu in prefata volumului, iar capitolele proiectate de Eliade insusi erau prea sumar schitate. Istoricul religiilor, sigur ca isi va putea duce proiectul la bun sfirsit, a scris astfel doar „citeva pagini de text, multe notite si fise bibliografice“. Mai mult decit atit, Eliade nu a lansat oficial nici o invitatie de colaborare si nici secretarul sau personal nu isi mai putea aminti la cine se gindise. Editura germana Herder a reusit sa reuneasca autori pentru volumul proiectat de Eliade. Acestia sint Peter Bolz, David Carrasco, Maria Susana Cipolletti, Heinrich Dumoulin, Henri Maspero, John Mbiti, Nelly Naumann, Richard Schaeffler , Waldemar Stöhr si Hans A. Witte, celebri istorici ai religiilor sau etnologi, cu totii profesori la universitati prestigioase din mai multe zone ale lumii. Asa cum a declarat pentru Cotidianul Tereza Petrescu Culianu, sora coordonatorului volumului, „Editura Payot si-a manifestat intentia de a tipari cele citeva pagini, schitele si fisele concepute de Mircea Eliade pentru pregatirea unui ultim volum sau de a reuni o echipa de autori dornici sa continue proiectul, insa editura Herder a fost mai rapida“. Volumul coordonat de Ioan Culianu a fost publicat in premiera la Herder in 1991 si reeditat in 1997, iar, in anul 2002, aceeasi editura a tiparit o versiune integrala a celor patru volume. Editia aparuta la Editura Polirom este prima si, pina in momentul de fata, singura traducere a celui de-al patrulea volum al „Istoriei credintelor si ideilor religioase“, dupa editia germana din 1997, mai arata Tereza Petrescu Culianu. Volumul tradus de Maria-Magdalena Anghelescu nu face parte din seria de autor „Ioan Petru Culianu“ a Editurii Polirom. Toate capitolele sint numerotate de la 1 la n, un volum in continuarea celuilalt, iar echipa de autori reunita de Herder respecta sistemul utilizat de Eliade. Astfel, a patra parte a cartii, intitulata „De la epoca marilor descoperiri geografice pina in prezent“, incepe cu capitolul patruzeci. Autorii abordeaza teme precum „Sintoism si religie populara“, „Samanismul si calatoria in imperiul mortilor“, „Relatiile de familie si puterile cosmice“, „Creativitate religioasa si secularizare in Europa de la iluminism incoace“, „Totem“, „Timpul Visului, churinga. Religiile australiene“ sau „Religie si politica. Evolutia budismului japonez pina in prezent“. In prefata cartii, Ioan Petru Culianu arata ca, desi volumul este „organizat potrivit conceptiei lui Eliade, avind in vedere Australia, Oceania, Japonia, China, Indonezia, Africa de Est, Africa de Vest, America de Sud, Centrala si de Nord, iar, intr-un capitol final, creativitatea religioasa si secularizarea in Europa de la iluminism incoace, e alcatuit, totusi, ceva mai mult decit si-ar fi dorit Eliade, pe gustul cititorilor germani“. Culianu conchide totusi ca a adapta continutul lucrarii la tendintele culturale ale zonei in care apare pentru prima data reprezinta o tendinta „rezonabila“. Cititorii germani au ceva de spus Tereza Petrescu Culianu considera, de asemenea, ca spatiul cultural in care a fost editat volumul a lasat certe amprente asupra sa, insa acest lucru nu intra neaparat in conflict cu tezele lui Eliade. Mai mult decit atit, crede ca este vorba despre „un accent, nu neaparat ceva programatic, mai ales ca autorii adorau tezele lui Eliade si tocmai de aceea au si acceptat sa participe la acest proiect editorial“. Sora lui Culianu constata, totusi, ca volumul al patrulea „nu are aceeasi respiratie epica pe care o recunoastem la Eliade, stilul de frazare este evident diferit, insa acest aspect era previzibil: nu putem sa le cerem sa scrie ca istoricul roman al religiilor“. Tereza Petrescu Culianu apreciaza ca volumul este „o reusita, atit timp cit autorii sint eruditi recunoscuti international, au respectat ideile, planul, structura si bibliografia propuse de Eliade si a fost coordonat de Culianu, puternic familiarizat cu gindirea mentorului sau“. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro