Teatrul de sub nori

Zi de vară toridă. Betoane încinse între blocuri. Nici o adiere. Scenariul horror te face să ieşi din casă, căutand un refugiu. Poate să fie o bancă într-un parc sau o terasă. Dar poate să fie şi un spectacol. Numai să ai unde. Cum vara teatrele bucureştene – şi nu numai ele – au prostul obicei să-şi închidă porţile cu lacătul, această alegere e ultima pe listă. În centrul oraşului, clădirea masivă a Teatrului Naţional e totuşi încercuită: sunt tineri peste tot, fie în grup, chiar pe scările de la intrare, fie perechi, aşezate mai discret, pe laterale. Fie în număr foarte mare, sus, pe acoperiş, la terasa cunoscută sub numele „ La motoare ”. Vineri seara, în afara muzicii puse de cei „ai casei”, un sunet bizar se prelingea pe laterala dreaptă, opusă intrării pe terasă. Acolo, ascunsă vederii, se aflau o scenă şi gradene simple, de lemn, aşezate pe două laturi. Pe un ecran imens erau o imagine şi cateva vorbe despre cum descoperi că te-ai îndrăgostit. Un DJ (Pop Augustin Cosmin) mixa live muzica dată la maximum, din cauza căreia cei prezenţi nu puteau schimba vreo vorbă unii cu alţii. Dar muzica era ea însăşi un liant pentru toţi. Spectacolul „O staţie”, semnat de regizoarea Carmen Lidia Vidu, pleacă de la o piesă de Peca Ştefan dar ajunge destul de departe... anume pană la Micul Prinţ al lui Saint Exupery. Care ne-a amintit tuturor că avem nevoie de prietenie, prin urmare îşi avea loc în acest spectacol, vorbind despre dragoste ca un act de „îmblanzire”. Aşa cum vulpea se ruga de Micul Prinţ să o îmblanzească, El încearcă să o convingă pe Ea, care aşteaptă autobuzul într-o staţie, că ei doi au ceva în comun. Teatrul este numai una dintre componentele acestui „show în aer liber”, la baza căruia stau muzica, mixată după reţetele din cluburi, şi grafica computerizată, proiectată pe ecranul din spatele actorilor. Aceştia răman simple marionete – simpatice, ce-i drept – aici acţionate pe principiul pantomimei, din păcate, insuficient asimilate. Spectacolul „O staţie” şi-a găsit locul în noul Teatru Undercloud (pe numele lui romanesc „sub nori”, dar numele romaneşti nu se mai poartă în Romania). În lipsă de altceva, beat-urile mixate la faţa locului s-ar putea să vă facă să uitaţi de canicula.