Pentru o serie de literati autohtoni, scrisul este o profesie pe care o desfasoara aproape cu religiozitate si cu o rigoare aproape matematica, lucru care le aduce un zimbet ironic atunci cind se vorbeste despre inspiratie. Pentru altii, dispozitiile umorale, angoasele, starile depresive sau oazele de seninatate pe care le provoaca hazardul, mediul social sau starile viscerale sint raspunzatoare intrucitva de pofta sau lipsa de chef de scris. Breban si Cartarescu scriu zilnic Nicolae Breban, unul dintre cei mai prolifici prozatori de la noi, este un exemplu de rigoare in ceea ce priveste programul de scris. El marturiseste ca, in tinerete, scria cite cinci pagini de roman pe zi, cu rare abateri de la regula, insa, pe masura ce anii au mai trecut, ritmul a incetinit la trei sau patru pagini. Prozatorul a incheiat recent romanul “Sensul vietii” si, in momentul de fata, lucreaza deja la un volum de eseuri de factura sociologica si/sau filosofica. Breban previne plictisul care l-ar putea acapara in urma unui program atit de riguros, schimbindu-si destul de des orasul in care scrie: Paris, München, aproape niciodata in Bucurestiul in care il indispune mizeria. In tinerete, prozatorul scria totusi fara probleme in Lugoj, orasul sau natal. Mircea Cartarescu scrie in jurnalul sau in jur de douazeci de pagini pe luna si lucreaza intens la “Aripa dreapta”, ultima parte a trilogiei “Orbitor”. O bursa speciala oferita de Akademie Schloss Solitude la Stuttgart ii permite scriitorului sa se ocupe doar de proiectul sau literar. In felul acesta, Cartarescu crede ca a devenit de patru ori mai prolific decit pina acum, scriind in jur de patru pagini pe zi. Autorul “Nostalgiei” mai marturiseste ca scrie cel mai bine dimineata, in singuratate, timp de citeva ore. Dependenta de scris Daca unii literati isi impun “la rece” sa scrie zilnic, Radu Cosasu este aproape dependent de scris: el ne-a marturisit ca “boleste” atunci cind nu se supune “stravechii reguli a scrisului: nici o zi fara o pagina scrisa”. Pe de alta parte, Cosasu atrage atentia asupra faptului ca detesta “grafomania” si apreciaza “concizia”. “Scriu numai dimineata, cam pina pe la prinz, dupa care scriu numai in gind”, spune el. Si tudor octavian scrie zilnic, la o ora fixa, mai exact la noua dimineata, regim pe care il respecta de mai bine de 40 de ani. Foarte disciplinat in ceea ce priveste atit orele de scris, cit si camera in care lucreaza, Tudor Octavian are in permanenta cu el un carnetel in care noteaza posibile subiecte de care se va ocupa in viitor. Poetul Serban Foarta are un program strict de scris, marturisind ca lucreaza “de dimineata pina seara, nu fara riscul unei grafomanii (latente, deocamdata)”. El mai declara ca sedentarismul “il obliga” la “un scris mai mult sau mai putin zilnic”, dar ca are, uneori, “nostalgia unei sterilitati preparatorii, din care pot sa rasara germenii unei creatii mai neprofesioniste, dar mai autentice”. Poezii pe strada, in metrou, pe servetele Pentru Nora Iuga “scrisul este pofta, patima si nu se poate face tacticos: il faci oricum si oriunde, nu te poti abtine (ca un exhibitionist care se masturbeaza in fata liceului de fete)”. Poeta declara ca scrie pina si in metrou, pe chitantier , pe pachetul de tigari sau pe servetelele de la restaurante. In tinerete, poetul Emil Brumaru putea sa scrie oricit de mult, stind la o masa, in curte sau la scoala, chiar in timpul orelor de curs, prefacindu-se ca ia notite. Mai tirziu, Brumaru a inceput sa scrie dimineata, dar momentele de inspiratie il puteau vizita si in cele mai nepotrivite ocazii ca, de exemplu, pe strada. Pentru ca Brumaru uita versurile acestea spontane, s-a hotarit sa le noteze in carnetele sau pe diferite foi, chiar in mijlocul strazii. Brumaru considera totusi ca se situeaza in rindul scriitorilor ordonati si, daca pina acum ceva vreme putea sa lucreze intreaga zi, alternind scrisul cu cititul, acum programul de scris se intinde pe parcursul a patru sau cinci ore. Insomniacii inspirati Prozatorul Caius Dobrescu scrie noaptea, atunci cind programul ii permite, si prefera sa fie singur in camera de scris. Tot un regim nocturn are si Augustin Buzura, pe care inspiratia il poate tine treaz aproape pina dimineata. O astfel de noapte alba lasa in urma cam trei pagini, precizeaza Buzura, care este in stare sa doarma doar doua-trei ore din 24, in perioadele cele mai fertile din punct de vedere artistic. In orice caz, atunci cind se asaza la masa de scris, Buzura isi petrece in felul acesta intotdeauna cel putin patru-cinci ore. Si Ioana Bradea lucreaza bine noaptea, pentru ca se considera o “fire nocturna” si marturiseste ca a scris “Bagau” aproape numai dupa apusul soarelui. Romane scrise pe nerasuflate Unii scriitori au o viata sociala si slujbe care le lasa doar foarte putin timp pentru scris, dar, atunci cind se dedica acestei pasiuni, sint meticulosi si disciplinati. De formatie sociolog, scriitorul iesean Dan Lungu isi dedica doar concediile de vara romanelor sale. El precizeaza ca, in timpul anului universitar, nu se poate concentra decit asupra carierei sale universitare si asupra eseurilor de profil sociologic, preocupari care totusi ii furnizeaza informatii pretioase pentru intelegera unor tipologii umane, ulterior prelucrate sau redate in proza. Cum intra in concediul de vara, Dan Lungu incepe un program de scris intensiv, de aproximativ zece ore pe zi. Uneori, astfel de eforturi intinse pe parcursul unei veri lasa in urma un roman intreg, asa cum s-a intimplat cu volumul “Baieti de gasca”, precizeaza Dan Lungu. Tot pe nerasuflate scrie si Ioana Bradea, care marturiseste ca a incheiat romanul “Bagau” in trei sau patru luni febrile. Autoarea, careia ii vine greu sa se considere “scriitoare, dupa o singura carte”, precizeaza ca totusi “Bagau” a fost scris “dupa o acumulare de citiva ani”. Cu ceva vreme in urma, Ioana Bradea si-a propus sa urmeze reteta clasica: “Sa scriu in fiecare zi cite-o pagina, doua, cum am auzit ca se face, asa, pentru exercitiu..., dar inca n-am reusit sa ma tin de promisiune ”. Zile proaste si stari de gratie Matei Florian nu are un program rigid de scris, insa momentele de inspiratie, de obicei matinale, il pot acapara chiar cite 12 ore, pe care vrea sa le petreaca in singuratate. Poetul Florin Iaru ( foto ) scrie mai degraba in functie de stari, de dispozitii umorale, si spune ca i se pare absurd ca un poet sa aiba un program zilnic fix: el a avut si perioade fertile si perioade aride, fara sa creada ca primele vor dura foarte mult sau ca celelalte il vor bloca. Desi este de parere ca, de la “ Edgar Allan Poe incoace, ideea de inspiratie a devenit un nonsens” si ca o poezie bine scrisa are in spate un intreg algoritm matematic, Iaru nu are incredere in “norma de scris” a prozatorilor, pe care ii asemuieste, din acest punct de vedere, cu “inginerii”.
https://acasa.ro
165
60
