Alaturi de autorii unor opere ca „Tiganiada“ si „Mara“, romanii i-au dat uitarii pe contemporanii Norman Manea, Lucian Raicu si chiar pe Mircea Dinescu, poetul. Numerosi poeti, prozatori, dramaturgi, critici literari au intrat intr-o uitare densa, cu toata opera lor sau numai cu anumite fragmente, dupa cum remarca scriitori si critici autohtoni. Unii dintre ei si-au meritat uitarea, insa foarte multi au fost nedreptatiti.
Prozatorii taiati din grila de lectura Am intervievat pentru „Cotidianul“ mai multi literati pentru a afla care sint acei scriitori autohtoni uitati, insa valorosi, fie ca ei provin din epoci mai indepartate, fie ca ne sint contemporani. Printre cei uitati pe nedrept se numara destul de multi prozatori, a remarcat Gabriela Adamesteanu, primul dintre cei care ii vin in minte fiind prozatoarea Dana Dumitriu.
Premiat cu Médicis, dar fara cititori in tara sa Atit scriitorii, cit si criticii se pun de acord atunci cind este vorba despre Norman Manea, ca scriitor in viata, omagiat in strainatate si de putini intelectuali de la noi. In viziunea Gabrielei Adamesteanu, pentru publicul din Romania recompensarea recenta a prozatorului roman Norman Manea cu Premiul Médicis a avut aproape magnitudinea unui soc, in primul rind pentru ca cititorii sai din Romania nu sint prea numerosi. In plus, unii intelectuali de la noi sint de parere ca trecerea lui Manea sub tacere nu este tocmai un lucru firesc, asa cum ar fi, de exemplu, faptul ca scriitura sa nu a placut sau ca publicul nu a avut acces la cartile sale. Nici ca ar fi fost gustat doar o anumita perioada, ca un fel de moda culturala. Unii critici cred ca problema este ceva mai delicata: Norman Manea nu scrie dupa tipare romanesti, ci dupa o reteta occidentala si, in plus, literatura cu tenta nationalista nu este chiar pe gustul sau, dimpotriva. Si lucrul acesta deranjeaza.
Prozator nedreptatit, astept cititorii tineri Situatia este cu atit mai bizara cu cit Norman Manea este unul dintre prozatorii care se pot lauda cu strategii de marketing extrem de bine puse la punct. Si Simona Popescu este de parere ca Norman Manea face parte din categoria scriitorilor uitati pe nedrept. Ea il caracterizeaza ca pe o „glorie de care nu a auzit prea multa lume“ din mediul intelectual autohton. Cei mai multi dintre cei intervievati spera ca macar publicul romanesc, alcatuit din tineri care si-au propus sa citeasca numai literatura universala recenta, il va putea gusta si il va intelege pe Norman Manea, pentru ca el are o scriitura foarte actuala.
Lipsa promovarii, sursa esecului literar Cind vine vorba despre cei cu care memoria literara romaneasca a fost nedreapta, Nicolae Breban se gindeste la Stefan Banulescu si la Cezar Baltag. El explica acest lucru mai ales prin lipsa unor strategii adecvate de editare si de marketare. Cea mai trista soarta le revine acelor autori care nu au fost niciodata niste rasfatati ai atentiei publice: Cristian Popescu, Leonid Dimov. Nici scriitorul interbelic Felix Aderca si prozatorul Anton Holban nu sint prea bine cunoscuti. Si Emil Brumaru explica unele esecuri ale scriitorilor talentati prin strategii slabe de marketing: nu exista agenti literari, si lipsesc si banii cu care s-ar putea realiza campanii de promovare de calitate. Uneori, autorii poarta aproape intreaga vina pentru faptul ca publicul uita de ei sau cel putin de dimensiunea literara a personalitatii lor. Ei nu se straduiesc suficient sa intre in atentia publica sau sa se inconjoare de oameni cu abilitati de marketing cultural . In cel mai rau caz, ei sint uitati pentru ca renunta la scris sau la viata publica, sint de parere unii critici.
Mode culturale fatale Nu doar strategiile de promovare pot fi raspunzatoare pentru esecul unui scriitor talentat: Nicolae Breban crede ca modele culturale pot respinge total o opera de valoare. Asa s-a intimplat cu Mircea Horia Simionescu si cu Mircea Ivanescu, care, explica Breban, nu sint gustati pentru ca au un stil foarte diferit de tiparul unui best-seller contemporan. Florin Iaru este de parere ca un proiect literar ca al celor doi, alaturi de nume ca Emil Brumaru sau Max Blecher, este inteles si apreciat doar de un public elitist, dornic de „initiative scriitoricesti subtile“, si nu amator de „artisti ai poporului“.
„Mara“ si „Tiganiada“ au ramas fara cititori Scriitoarea Simona Popescu coboara mai adinc in istoria literara pina ajunge la Ioan Budai Deleanu, despre care ea crede ca nu se mai vorbeste sau, cel putin, nu atit cit ar trebui. Totusi, scriitoarea recunoaste ca are o afinitate deosebita pentru epopeea scrisa de acesta, „Tiganiada“. In aceeasi categorie se incadreaza si unele dintre romanele Hortensiei-Papadat Bengescu. O soarta nemeritata in memoria cititorilor are „Pseudokinegeticos“, eseul lui Alexandru Odobescu, sau unele scrieri ale lui Radu Ionescu, precum „Catastiful amorului“, datind din 1865, sau „La gura sobei“. Scriitoarea considera ca aceste ultime lucrari ar trebui sa intereseze publicul contemporan pasionat de beletristica, pentru ca ele reprezinta viziuni literare postmoderne „avant la lettre“. Criticul literar Dan C. Mihailescu a remarcat ca uitarea ii apasa pe mai toti scriitorii vechi de la noi, fie ca acestia au scris lucrari de calitate, fie ca au scris lucrari slabe. De exemplu, intr-o selectie autohtona recenta, romanul „Mara“, scris de Ioan Slavici, nici macar nu a fost mentionat, desi are virtuti literare autentice. Aceeasi soarta impartasesc si multe dintre romanele lui Mihail Sadoveanu.
Poetii sint in topul nedreptatitilor Situatia poetilor este si mai ingrata, fiindca poezia reprezinta o casta mai inchisa decit proza, mai ales daca ea nu este de factura clasica sau explicita. Memoria cititorilor i-a rezervat un rol nu foarte bun poetului Marius Robescu, pe care Gabriela Adamesteanu il considera la fel de talentat ca si Virgil Mazilescu. In acest sens, Emil Brumaru se refera la poetul Mircea Dinescu, „imprafosat“ de preocuparile sale mai recente sau sufocat de expunerea mediatica excesiva. Gabriela Adamesteanu remarca faptul ca nu prea se citesc acele poezii nesimboliste ale lui George Bacovia. Aceeasi soarta impartasesc si poezii apartinind unor scriitori ca Ion Pillat sau Tudor Arghezi, Lucian Blaga. Mai mult, Emil Brumaru se indoieste ca Mihai Eminescu ar mai fi citit de catre noile generatii sau, in orice caz, nu poezia sa filosofica. Mefienta lui se indreapta si catre cadrele didactice, despre care considera ca, intr-o anumita proportie, predau elevilor fara sa le insufle pofta de a citi. Dan C. Mihailescu este de parere ca nici dramaturgii nu au soarta mai buna: de George Ciprian, cu texte ca „Omul cu mirtoaga“ si „Capul de ratoi “, nu mai vorbeste nimeni.
Criticul dat uitarii Scriitoarea Gabriela Adamesteanu este de parere ca l-am uitat chiar pe unul dintre cei mai mari critici postbelici: Lucian Raicu, „un critic de calitatea lui Nicolae Manolescu, chiar daca nu atit de rapid in analiza“. Ea isi explica uitarea in care a cazut criticul prin faptul ca a plecat inainte de ’89 la Paris si crede ca aceasta este soarta cu care se confrunta nu de putine ori cei care pleaca peste hotare. Daca este vorba despre un critic literar pe care il citeste doar un public ermetic, specializat, situatia este si mai probabila, considera Gabriela Adamesteanu.
https://acasa.ro
165
60
