Sclavii anului 2007

Ultimele statistici ale autorităţilor arată ca Romania tinde să devină ţară de tranzit şi de destinaţie, din ţară furnizoare de carne vie. Majoritatea victimelor care ajung în Romania provin din Republica Moldova. Femeile, multe dintre ele adolescente, sunt vandute de traficanţii de carne vie precum animalele la targ. La o săptămană după integrarea în Uniunea Europeană, reporterii Adevărul au testat, incognito, piaţa traficului de femei (majoritatea obligate să se prostitueze) din Capitală. Am ajuns la un bordel din Bucureşti, zona Calea Plevnei. În seara precedentă intrasem în contact cu un traficant pe nume Doru. Scenariul: vrem să "închiriem" o fată pentru un party sexual. Iniţial, Doru ne-a cerut 150 lei noi pentru toată noaptea, dar şi o garanţie, în bani, ca să fie sigur că aducem fata înapoi şi nu o vindem altor traficanţi - caz în care "peştele" ar fi asigurat financiar dacă nu ne întoarcem cu "marfa". Noi însă i-am spus că mergem în centru, poate găsim o fată care să arate mai bine şi, dacă nu găsim, revenim la el. Traficantul ne-a "avertizat" ca acelea "mai bune" sunt foarte scumpe. Intrăm în curte. După gardul de metal apare un soi de cocioabă mizeră, compusă din cateva camere insalubre, unde locuieşte familia "peştelui": o babă bombăne, doi copii cer bani şi ciocolată. Îl salutăm pe Doru. "Hai noroc, uite că am venit iar la tine. Ai avut dreptate. Am fost în centru: ăia nu sunt sănătoşi, cer o gramadă de bani". Doru: "Păi nu v-am zis eu, mă? Eu v-am zis de la bun început că alea costă mult, dar voi nu aţi vrut să luaţi fata de la mine." "Bine, acum hai să ne înţelegem. Deci ai zis că vrei un milion jumate pentru toată noaptea…" Încearcă să negocieze, se vede că vrea mai mulţi bani. În acelaşi timp este şi un pic suspicios. Dacă suntem cumva poliţişti? Apare fata, care se numeşte Cristina. O prezintă: are aproape 30 de ani şi arată jalnic. Aproape că nu mai are dinţii din faţă, au fost mancaţi de carii în totalitate, şi e foarte slabă, numai oase. Doru pleacă, noi aşteptăm în curte. Traficantul ne spune că se duce la un vecin să ne mai aducă o fată, să avem de unde alege. Cristina ne roagă să o luăm pe ea. Doru apare după cateva minute împreună cu o altă fată: acum avem de unde alege. Ne prezintă ambele fete, cu gesturi de samsar . Cealaltă era mult mai tanără, avea maxim 20 de ani, dar, din motive umanitare, am decis să o luăm pe Cristina - arată groaznic, probabil că este şi bolnavă. "O luăm pe asta." Doru: "Băi, dar mi-o aduceţi sigur înapoi? Dacă nu o mai aduceţi, eu ce fac? Îmi lăsaţi garanţie, că altfel nu vă dau fata." "Ce garanţie să îţi lăsăm? Ţi-o aducem." Doru: "Eu nu vă dau fata fără garanţie. Îmi lăsaţi nişte bani, ca să fiu eu sigur că voi nu plecaţi cu fata. Îmi dai 50 de euro, plus 300, garanţie." "Bine, facem afacerea aşa." Ieşim din curte, în stradă. Scoatem banii din portbagajul maşinii, bancnotele ajung rapid în buzunarele "peştelui". Băgăm fata în maşină, demarăm rapid din zonă. Cristina nici măcar nu întreabă unde o ducem. Femeia a intrat într-un program de protecţie şi reciclare socială coordonat de fundaţia Reaching Out, care se ocupă de integrarea femeilor traficate. Ulterior, Cristina s-a întors la familie. Avea doi copii. Sute de cazuri în ultimul an Din partea autorităţilor, Dan Lixandru, preşedintele Agenţiei Naţionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizarea Asistenţei, şi Olga Vranceanu, procuror şef birou din Parchetul ÎCCJ, afirmă că Romania începe să devină mai mult o ţară de destinaţie şi de tranzit către alte state din UE decat o ţară furnizoare. Statisticile spun că au fost înregistrate sute de cazuri de trafic de persoane, majoritatea femei obligate să se prostitueze. Multe dintre femeile care sunt traficate spre Romania provin din Republica Moldova. Ţările în care tinerele romance sunt traficate: Italia şi Spania, dar au fost înregistrate cazuri şi în ţări nordice, precum Suedia, Danemarca şi Norvegia. Printre problemele cu care se confruntă autorităţile: lipsa mijloacelor logistice în raport cu amploarea fenomenului. Cazul Roxana Unul dintre cazurile de trafic de persoane care au sensibilizat opinia publică internaţională este cel al unei tinere care, în urmă cu un an, a fost salvată de o echipă a televiziunii daneze. După difuzarea reportajului, poliţia a arestat trei traficanţi care vanduseră o tanără de 16 ani unor reporteri sub acoperire. Ulterior, plecand de la acest caz, potrivit Associated Press, poliţia a demontat o reţea internaţională de traficanţi care opera în special în Italia. Roxana, în varstă de 16 ani, a declarat (după ce a intrat într-un program de protecţie) că era bătută sistema-tic de către traficanţi ca să "producă" aproximativ 100 de euro pe zi. Fata fusese răpită de pe stradă. Acum, la un an după ce a fost salvată, Roxana duce o viaţă normală: trăieşte într-o casă curată şi are un loc de muncă decent, în acelaşi timp îşi continuă studiile. Avocatul "peştilor", clientul victimei Preşedinta fundaţiei Reaching Out, Iana Matei , de profesie psiholog, lucrează de opt ani în domeniul protecţiei şi reintegrării sociale a tinerelor traficate, dar şi trainer OSCE. "Una dintre problemele de mentalitate în ce priveşte colaborarea cu poliţia şi Parchetul este faptul că mulţi consideră femeile traficate nişte curve, şi nu oameni, şi văd fenomenul ca pe ceva normal", ne-a declarat Iana Matei . O alta: în unele cazuri, drepturile civile ale femeilor traficate nu sunt respectate atunci cand acestea depun mărturie împotriva "peştilor": "Am avut cazuri în care tinere minore au fost audiate fără avocat, ceea ce este un abuz. Mai mult, în cazul Roxanei (n.r. - tanăra salvată de către echipa televiziunii daneze) am avut parte de ceva greu de crezut: avocatul care îi apăra pe traficanţi era un fost client de-al fetei", ne-a mai declarat Matei. Preşedinta fundaţiei Reaching Out a fost recent recompensată de către Ambasada SUA la Bucureşti cu titlul de "Erou în lupta împotriva traficului de fiinţe umane". Mătăsari, "epicentrul" traficului de carne vie De la Plevnei, mergem spre Mătăsari, intersecţia cu bulevardul Pache Protopopescu: "epicentrul" traficului de carne vie din Bucureşti. De ani de zile, străduţele mizere păstrează aceeaşi dinamică grotescă: un amalgam de toxicomani, prostituate, traficanţi şi beţivi, atraşi dinspre dughenele întunecate către luminile bulevardului precum un roi de ţanţari care se învartesc în jurul unui bec. Ca să intri în contact cu această lume desprinsă parcă din romanele lui Dickens trebuie doar să opreşti maşina cu luminile de avarie. De data asta, schimbăm scenariul: spunem că vrem să cumpărăm o fată, cu banu' jos, pentru un italian bogat venit cu afaceri la Bucureşti. Mergem cu maşina pe bulevard, la 100 de metri în faţă se vede un echipaj de poliţie care nu pare deranjat de "ambientul" zonei. Cum oprim, apare un "peşte" însoţit de cateva fete: "Vă dau ceva, băieţi? Vreţi un scurt, hai să vă dau o fată frumoasă!" Ne arătăm interesul, dar pentru cumpărare. Cu aerul că vrem să caştigăm bani din acest business, îi spunem "peştelui" direct, fără menajemente, că vrem să luăm o fată de tot, pentru un străin: "Hai noroc, uite care e treaba. Noi vrem să caştigăm şi noi un ban. Ne trebuie o gagică pentru un italian…" "Păi adu-l încoa'!" "Stai un pic… omu vrea să o ia de tot, dacă îi place… ne trebuie una mai bună, mai puştoaică… caştigi şi tu, ne scoatem şi noi un ban… Omu' vrea să o ţină cam o săptămană. Dacă îi place, o ia în Italia, o bagă acolo la produs…" Traficantul îşi aprinde o ţigară ganditor, "miroase" imediat că se pune de-o oportunitate serioasă. Trage cateva fumuri şi apoi, brusc, devine euforic: "O mie de euro! Ia vino fă încoa! (n.r. - trage de o fată să o scoată la lumină din grupul compact de "curioşi") Uite, v-o dau pe asta, o mie de euro pentru o săptămană!" Fata nu pare să aibă mai mult de 18 ani, dar zice că are 20 "şi ceva". Este cam timorată, dar în acelaşi timp pe faţă i se citeşte şi un soi de optimism amestecat cu teamă, speră probabil să scape de mizeria străzii, însă nu ştie dacă va fi mai bine sau mai rău. Continuăm negocierile, traficantul vede că suntem interesaţi şi pare că vrea să scoată bani serioşi: "Ai zis o mie pentru o săptămană. Cat face de tot? Cat vrei pe ea?" "Negociem… Deocamdată, o mie." Plecăm cu promisiunea că vom reveni după ce îi transmitem italianului ipotetic preţul şi condiţiile; pe langă noi mai trece un echipaj de poliţie. Nimic nu pare să fie ieşit din comun în centrul Bucureştiului anului 2007. Finanţele cer poliţiei să nu mai dea amenzi Una dintre cele mai recente victime ale violenţei traficanţilor de persoane este o prostituată din Argeş. Femeia, în varstă de 18 ani, a fost răpită în noaptea de 8 spre 9 ianuarie de către trei proxeneţi care se aflau la bordul unui autoturism BMW. Martoră a răpirii a fost o colegă a victimei: traficanţii au sunat-o, cerandu-i 1.000 de euro răscumpărare. Fata a anunţat poliţia. Două zile mai tarziu, poliţiştii din Argeş au organizat un flagrant, în urma căruia traficanţii au fost arestaţi. După cercetări, poliţiştii au stabilit că cei trei mai sechestraseră două tinere pe care le ţineau în condiţii de sclavie. Prostituţia din Argeş dă dureri de cap Finanţelor şi poliţiei Potrivit comisarului-şef al Poliţiei Piteşti, Vasile Luţu, doar pentru amendarea unei singure prostituate statul cheltuieşte nu mai puţin de 100.000 de lei, şi nu încasează nimic. Atat costă formularele de amendă, plus trimiterea prin poştă a contravenţiei. Comisarul-şef ne-a declarat că, la randul său, a semnalat aceste carenţe ale legii la Bucureşti. Nu doar poliţia se află într-o astfel de situaţie delicată, ci şi Finanţele, care suportă şi ele o parte din cheltuială. Pentru că situaţia nu pare a se remedia prea devreme, directorul Direcţiei Finanţelor Argeş, Gheorghe Banzea, s-a gandit să rezolve problema la nivel local, rugandu-i pe cei de la poliţie să nu mai dea amenzi prostituatelor. Şi, ca să îşi justifice doleanţa, a înapoiat poliţiei municipale un teanc întreg cu formulare de amenzi neonorate.