Romanii fenteaza cele zece porunci

Desi le place sa se afiseze ca buni credinciosi, romanii inchid ochii la minciuna, furt si idolatrie. Crima, tilharia, idolatria sau lipsa respectului pentru parinti sint cele mai grave pacate ale crestinilor romani, afirma specialistii in teologie si sociologie. Ei explica pentru Cotidianul cauzele pentru care Decalogul a ajuns mai curind o exceptie decit o regula printre credinciosii autohtoni. Constringerile meseriei constituie adesea pretexte pentru incalcarea poruncilor divine. „Exista multi medici care accepta avortul, desi incalca porunca «Sa nu ucizi!». Juristii care sint de acord cu legalitatea avortului ar trebui si ei sa-si verifice constiinta morala“, afirma preotul Wilhelm Danca, rector la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iasi. Pe de alta parte, alte voci se arata mai ingaduitoare. „In ciuda optiunii mele crestine, cred ca decizia avortului apartine mamelor. Militez insa pentru educatia lor, asa incit alegerea sa aiba loc in cunostinta de cauza“, opineaza Sandu Frunza, profesor de antropologia religiilor la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj. In topul legilor divine calcate in picioare se afla si porunca „Sa nu furi!“, opineaza Wilhelm Danca. „Spre exemplu, comerciantii incalca aproape tot timpul aceasta porunca, pentru ca, desi cunosc posibilitatile partenerului, se poarta samavolnic si iau un profit mai mare decit li s-ar cuveni“, exemplifica teologul iesean. Inteleasa intr-un sens mai larg, aceeasi porunca este incalcata si atunci cind inselam increderea cuiva sau nu respectam anumite reguli, este de parere preotul Gheorghe Dogaru, inspector pentru specialitatea religie la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti . „La fel de usor trecem si peste porunca ce reclama respectul pentru parinti. Lipsa de consideratie fata de ei este motivata prin falsa scuza a «conflictului dintre generatii»“, spune Dogaru. In context romanesc, antropologul Sandu Frunza crede ca „respectul fata de parinti este inca, in buna masura, incarcat de sacralitate, chiar si atunci cind membrii familiei nu au o optiune religioasa. Este vorba despre un fel de pietate fata de parinti, care se adinceste atunci cind unul dintre parinti dispare“, explica profesorul clujean. O alta lege divina uitata adesea de crestini se refera la idolatrie, la interdictia de a face chip cioplit. „Aceasta porunca nu conteaza pentru romani, cu atit mai mult cu cit ne aflam in epoca imaginii. Apar reprezentari religioase a ceea ce nu poate fi reprezentat, iar ele nu mai sint receptate azi ca idolatrie. Astfel, imaginea si numele lui Isus pot fi invocate intr-un film ca « Jesus Christ Superstar », fara ca asta sa deranjeze prea mult“, exemplifica Sandu Frunza. Totusi, toleranta fata de incalcarea unor porunci divine este uneori indreptatita. Asa se intimpla in cazul poruncii „Adu-ti aminte de ziua de odihna ca s-o sfintesti“. „Cei care lucreaza duminica nu incalca porunca divina, pentru ca si munca pentru societate este tot un mod de a-L sluji pe Dumnezeu. Ginditi-va, de pilda, la chirurgul care e chemat duminica sa faca o operatie ce nu suporta aminare“, spune Gheorghe Dogaru. In ciuda tolerarii minciunii sau a furtului, exista si porunci pe care crestinii nu indraznesc sa le incalce. „Interdictiile stricte, cum sint cele referitoare la preacurvie sau omucidere , sint mult mai sensibile pentru viata credinciosilor“, spune sociologul iesean Nicu Gavriluta. Un respect considerabil exista si pentru poruncile care cer enoriasilor sa nu-si faca alti dumnezei, sa nu se inchine la chipuri cioplite si sa nu ia in desert numele Domnului, completeaza Gheorghe Dogaru. Datele sociologice releva ca, desi majoritatea romanilor cred in Dumnezeu (96%), doar 39% sint de parere ca religia ar putea fi de folos in societate si numai 45% resping avortul, conform Barometrului de Opinie Publica Gallup din 2005. In plus, peste jumatate dintre romani admit ca „dracuie“, adica iau numele Domnului in desert, arata un sondaj recent efectuat de Biroul de Cercetari Sociale. Datele contradictorii reflecta modul de a fi al credinciosului roman: una spune si alte face. „Exista o diferenta clara intre practica religioasa propriu-zisa (frecventarea Bisericii, respectarea postului sau lectura literaturii religioase) si trairea profund religioasa“, spune Nicu Gavriluta. In opinia sa, credinciosii romani dau dovada de conformism si de superficialitate, asa incit credinta e fluturata ca un soi de „brand national“. Tot despre aparente vorbeste si psihologul Mihaela Corina Tutu de la Universitatea „Spiru Haret“ din Bucuresti: „Dupa 1990 s-a vorbit despre o explozie a religiozitatii. De fapt, a fost o explozie a practicilor religioase, adica a fost preluat comportamentul extern fara o interiorizare autentica a valorilor religioase, inclusiv a poruncilor“, spune Tutu. Specialista in psihologia religiei spune ca aceasta stare de fapt este cauzata in parte de perioada comunista antireligioasa, dar si de predominanta valorilor utilitare si materiale din societatea romaneasca actuala. Psihologia Decalogului Protestantii, care se boteaza la maturitate, reusesc sa asume mai bine poruncile testamentare, considera psihologul Mihaela Tutu. „Ei isi insusesc valorile morale citind si judecind cartile sfinte la o virsta adulta, deci nu le preiau mimetic“, spune Tutu. Pe de alta parte, ea precizeaza ca, „la ortodocsi, copilul preia poruncile divine prin imitatie si supunere fata de adulti. Formele de traire a vietii religioase se afla sub influenta mediului social si a familiei, care imprima tiparul sau. Legile testamentare sint preluate necritic si sint interiorizate mai slab decit la protestanti“, precizeaza Tutu.