Psihologii deblocheaza traficul

Taximetristi impulsivi, soferi de autobuz epuizati nervos, controlori de bilete cu moralitate indoielnica. Solutia: evaluari si traininguri psihologice care imbunatatesc stima de sine si autocontrolul celor care ne conduc. Cum putem scapa de soferii de autobuz care conduc ca la Formula 1 si de taximetristii plini de mofturi? Psihologii recomanda evaluari frecvente si traininguri pentru imbunatatirea calitatilor relationale ale angajatior din transportul public. Taximetristii se exteriorizeaza mai usor si sint mai instabili emotional, in vreme ce soferii sint mai altruisti si mai constiinciosi, se arata intr-o cercetare realizata de psihologul Manuela Rusu, de la Regia Autonoma de Transport din Timisoara. „Diferentele nu sint surprinzatore, fiindca taximetristii sint tot timpul in contact cu clienti care le pun rabdarea la incercare. De aici si uzura psihica deosebita, la care se adauga si faptul ca multi lucreaza si 24 de ore continuu“, explica psihologul Daniela Duca de la Laboratorul de Psihologie Aplicata Atest din Iasi. Pe de alta parte, conducatorii din traficul public sint mai relaxati, pentru ca „au un program de opt-noua ore“, afirma psihologul Vasile Rusu, seful Laboratorului Psihologic din cadrul Regiei Autonome de Transport din Bucuresti. Controlori „inapti“ si „agresivi“ Masurarea vitezei de reactie si a puterii de concentrare in trafic nu este suficienta pentru evaluarea soferilor din transportul public. „Probele de personalitate sint la fel de importante precum calitatile profesionale. Detectarea soferilor cu un autocontrol mai bun ar reduce numarul frinelor bruste care busculeaza calatorii“, exemplifica Manuela Rusu. Evaluarea personalitatii e si mai importanta pentru controlorii de bilete, care „se caracterizeaza prin tendinte spre nervozitate, agresivitate, instabilitate emotionala si o cota mai scazuta in ceea ce priveste responsabilitatea“, arata cercetarea. In urma multiplelor reclamatii pentru purtare inadecvata, anul trecut 50 din cei 500 de controlori de pe transportul public din Bucuresti au fost declarati „inapti“. „Vrem sa avem controlori corecti, cu prezenta si autoritate, incepind chiar de la statura“, explica Vasile Rusu. Depresii la volan Pentru a avea parte de un trafic cu mai putini nervi, psihologii propun soferilor profesionisti „traininguri, prin care se cultiva si se dezvolta abilitatile de a comunica si relationa, rabdarea si comportamentele prin care se dezamorseaza eventualele conflicte“, arata Daniela Duca. Cu privire la taximetristi, psihologul crede ca unii dintre ei „ar trebui sa invete sa aiba grija ca masina sa fie curata si sa ofere siguranta si confort clientilor si nicidecum sa le fie teama ca aceasta s-ar putea dezmembra in orice moment al calatoriei“. RATB este, si ea, constienta de importanta trainingurilor de psihologie comportamentala, unde „soferii sint sfatuiti cum sa isi faca un program alimentar sanatos si cit de important este sa se odihneasca cel putin sapte ore pe noapte“, afirma Vasile Rusu. Mitul descurcaretului Certurile cu controlorii de bilete sau cu taximetristii sint semnul unei agresivitati generalizate, pentru care si noi, calatorii, sintem la fel de vinovati, spune Manuela Rusu. „Cind vii de la banca, enervat ca nu ti-ai rezolvat problemele, si vrei sa iei autobuzul, ti se pare ca nu a venit la timp si incepi sa urli la sofer, transferind asupra lui nemultumirile tale“, explica psihologul. „Luati separat, romanii se considera foarte buni, dar, in relationare, situatia se schimba, pentru ca este urmat modelul individual si agresiv al descurcaretului caruia nu-i pasa de cei din jur si pe care vrea sa-i inferiorizeze“, spune Manuela Rusu. Teste depasite Examinarile psihologice ale soferilor testeaza mai ales atentia distributiva, mobilitatea motorie, viteza de reactie si vigilenta. Presedintele Asociatiei Psihologilor din Romania, Mircea Miclea , crede ca majoritatea acestor teste sint depasite. „Testele nu evalueaza capacitatea conducatorului auto de a cauta si de a selecta informatia relevanta din mediu, desi un sofer petrece mare parte din timp cu observarea celor care intra in depasire sau ar putea fi depasiti“, exemplifica Miclea.