Precizări în legătură cu demisia domnului Radu Portocală

Institutul Cultural Roman a luat act de motivaţiile expuse în demisia domnului Radu Portocală din funcţia de director al ICR Paris şi consideră necesare următoarele precizări. Contrar celor afirmate de dl Portocală, nu au existat semnale anterioare că relaţiile dintre ICR şi ICR Paris nu ar funcţiona în parametri normali . În aceste condiţii, ICR apreciază drept nepotrivită şi contrară oricăror uzanţe instituţionale demisia prin presă a domnului Radu Portocală. Procedurile „birocratice” incriminate în demisie nu sunt imputabile ICR-ului. Ele provin din prevederile legale referitoare la funcţionarea instituţiilor publice. Este vorba despre Legea 337/2006 (pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii) şi din normele de aplicare ale acestui act normativ (aprobate prin Hotărarea de Guvern 925/2006). Constrangerile sunt identice pentru toate institutele culturale romane din străinătate şi erau aceleaşi în momentul începerii mandatului d-lui Portocală. Chiar dacă actualul cadru legal poate fi pus în discuţie — şi el a fost pus, în repetate rînduri, de către conducerea ICR —, există suficiente exemple de performanţe notabile (Londra, New York, Stockholm, Tel Aviv). Ele sunt exemple eclatante că invocarea constrangerilor birocratice ca stavilă în calea „voinţei de reformă” denotă, în cel mai bun caz, incapacitatea de adaptare la rigorile funcţionării instituţionale. În privinţa angajării referenţilor la institutele culturale romane din străinătate, amintim că, la iniţiativa ICR, în luna februarie 2006, aceasta s-a făcut pentru prima oară printr-un concurs public. Directorii institutelor au fost invitaţi în mod expres sa participe la interviuri. Domnul Radu Portocală nu s-a numărat printre cei care au dat curs acestei invitaţii. Dubla subordonare a institutelor din străinătate, la care face referire domnul Radu Portocală, nu este considerată o formulă fericită nici de actuala conducere a Institutul Cultural Roman. Rezolvarea acestei situaţii depinde, însă, de concursul altor instituţii ale statului, care, spre deosebire de ICR, au dreptul de iniţiativă legislativă. În acest context, nu putem să nu notăm o inconsistenţă flagrantă în expunerea motivaţiilor demisiei: deplangand implicarea Institutului Cultural Roman în funcţionarea ICR Paris, semnatarul aduce ca argument faptul că Ambasada Romaniei (aflată în subordinea MAE) continuă să organizeze, pe cont propriu, acţiuni culturale. În ce priveşte contractul calificat de domnul Portocală ca „scandalos”, precizăm că este vorba despre publicarea, la prestigioasa editură franceză Somogy, renumită în întreaga lume pentru calitatea publicaţiilor sale, a volumului "Pitoresc şi melancolie", de Andrei Pleşu. Finanţarea face parte din Programul de traducere a autorilor romani în limbi străine, necunoscut, se pare, d-lui Portocală, lansat în toamna anului 2005 şi derulat în condiţii de transparenţă deplină. Titlul în cauză se numără printre cele 20 selectate de un juriu de specialişti independenţi, alcătuit în urma consultării deschise cu personalităţi culturale şi redacţiile revistelor de cultură. În perioada 2005-2006, intervalul în care domnul Portocală a „testat”, conform propriei formulări, „posibilitatea de a reforma” ICR Paris, Institutul Cultural Roman a iniţiat primul pachet de programe naţionale coerente pentru susţinerea traducerilor din autori romani, programe orientate astfel încat selecţia să aparţină editorilor străini; a extins reţeaua de institute culturale romane din străinătate şi a dinamizat activitatea unora dintre cele deja existente; a lansat Programul Cantemir, primul cadru de finanţare pentru proiecte culturale destinate publicului străin. Nu în ultimul rand, a pus în practică o evaluare transparentă a conducerilor institutelor culturale romane din afara ţării, conform unor indicatori de performanţă (menţionăm că în evaluarea orientativă din luna mai a.c., domnul Portocală a obţinut calificativul „satisfăcător”). Considerăm că aceste lucruri reprezintă un răspuns elocvent la afirmaţiile cuprinse în demisia domnului Radu Portocală.