Politica Romaniei la Marea Neagră, desfiinţată de experţii ruşi

Acutizarea confruntării ruso-georgiene din ultima vreme, politica Romaniei la Marea Neagră, speranţele unor republici ex-sovietice de a fi primite în NATO şi rolul pe care îl poate juca Alianţa în geopolitica postsovietică şi soluţionarea "conflictelor îngheţate" din CSI fac obiectul unei analize apărute, recent, în "Nezavisimaia Gazeta". Serghei Markedonov, expert la Institutul de analiză politică şi militară din Moscova, atrage atenţia că statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice au adesea interese divergente , inclusiv în privinţa evoluţiilor din spaţiul ex- sovietic . În opinia autorului, Bulgaria şi Romania tind spre internaţionalizarea Mării Negre, în timp ce Turcia, un alt membru NATO, este interesată în menţinerea "Societăţii Închise pe Acţiuni Marea Neagră", unde "principalii deţinători de acţiuni vor fi ea însăşi şi Rusia, care nu este defel membră a NATO", scrie autorul. Romania, "patron european" din partea NATO pentru Moldova Polonia sprijină pe toate căile integritatea teritorială a Ucrainei, patronand această ţară pe calea spre Alianţa Nord-Atlantică şi spre Europa, în timp ce Romania are, după părerea autorului, "o istorie complexă şi contradictorie a raporturilor de frontieră" cu această ţară. Deşi problema Bucovinei de Nord a rămas de domeniul trecutului, scrie Markedonov, Romania "contestă pană acum apartenenţa la Ucraina a Insulei şerpilor", ambele ţări fiind în aşteptarea unei decizii a Curţii Internaţionale în această chestiune. Romania este şi patronul european din partea NATO pentru Republica Moldova, ceea ce diferenţiază poziţia Bucureştiului de cea a Varşoviei în problema transnistreană. În timp ce Polonia se postează pe o poziţie mai flexibilă, manifestată în trimiterea unor deputaţi la alegerile parlamentare din decembrie 2005 în Transnistria, "Romania sprijină pe deplin abordările Chişinăului". O situaţie similară se constată şi în cazul altor zone conflictuale din spaţiul ex-sovietic. Franţa, de exemplu, este unul dintre cei trei copreşedinţi ai Grupului de la Minsk (alături de SUA şi Rusia - n.n.) pentru reglementarea problemei Nagorno-Karabah, în vreme ce Turcia, începand din anul 1993, a impus o blocadă economică faţă de Armenia. Alianţa, folosită drept "sperietoare" pentru Rusia În opinia expertului rus, diplomaţia rusă este incapabilă să formuleze cu precizie esenţa "ameninţărilor" din partea Alianţei. Rusia, scrie acesta, nu se teme de NATO în sine, cu care colaborează bine. Dimpotrivă, procesul de extindere pe seama "vasalilor de ieri ai Uniunii Sovietice" face Alianţa mai puţin mobilă şi mult mai eterogenă din punct de vedere al intereselor politice. Rusia, scrie Markedonov, speriată de extinderea Alianţei în ţări "neprietene", este preocupată de faptul că establishmentul NATO este "insuficient de exigent faţă de fostele republici sovietice, pe care le tratează drept tinere democraţii", deşi în realitate acestea "sunt departe de democraţia europeană." Autorul este de părere că potenţialii membri nu trebuie încurajaţi cu perspectiva aderării prea curand şi că ar fi mai cinstit să li se dea de înţeles că Alianţa "nu este o resursă politică în lupta acestora cu Rusia".