Social

Pe cine punem la index

Legea cultelor poate sa-i puna la index pe incorectii religios Nietzsche, Shakespeare, Cioran sau AC/DC. Care sint operele de arta care isca sa zaca in depozitele muzeelor daca articolul 13 din legea cultelor s-ar aplica ad litteram? Care sint cartile care pot fi puse la index pe motiv ca incita la „defaimare si invrajbire religioasa“? Ce spectacole ies din programele teatrelor daca, dupa lege, ofenseaza public simbolurile religioase? Andrei Oisteanu, antropolog si istoric al religiilor, totodata presedinte al Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor, isi expune raspicat punctul de vedere: „Nu sint impotriva spiritului articolului, ci mai degraba impotriva literei lui. Actuala formulare poate genera abuzuri inacceptabile intr-o societate deschisa. Prin urmare, sint pentru o formulare inteli-genta si o aplicare inteleapta a articolului in discutie“. Fara frescele de la Voronet Antropologul propune o lista consistenta de carti pe care articolul 13 le-ar putea trimite direct la topitorie. Incepe cu Evanghelia dupa Ioan si mai multe lucrari ale Parintilor Bisericii, pentru remarcele antievreiesti pe care le contin. Din acelasi motiv, mai multe lucrari ale lui Martin Luther ar putea ridica probleme, un exemplu fiind „Despre evrei si minciunile lor“ (1543). Nici piesa lui Shakespeare, „Negutatorul din Venetia“, n-ar trece prin filtrul legii, pentru tot ce spune evreul Shylock despre crestini, dar si din cauza felului in care crestinii vorbesc, la rindul lor, despre evreul Shylock. Pentru crestini, si Talmudul ar fi ofensator, din cauza unor afirmatii considerate jignitoare de acestia, dar si multe texte ale enciclopedistilor francezi: „Voltaire ii defaimeaza atit pe evrei, cit si pe crestini, sustinind ca evreii trebuie blamati nu pentru ca l-ar fi omorit pe Iisus (faimoasa acuzatie de deicid), ci pentru ca i-ar fi dat nastere“, explica Oisteanu. Ofensatoare ar fi si frescele reprezentind Judecata de Apoi, de la Voronet, Moldovita, Humor sau Probota. Sub ghilotina legii ar cadea si alte picturi , incepind cu „Purtarea crucii“, de Hieronymus Bosh (1485) si terminind cu tabloul lui Chagal, „Crucificarea Alba“ (1938). Nici cartile lui Dimitrie Cantemir, „Sistemul sau intocmirea legii maho-medane“ (1722) sau „Istoria cresterii si descresterii Curtii Otomane“ (1715) n-ar scapa neamendate, considera istoricul. Din zona artelor spectacolului, Oisteanu aminteste doar doua exemple, desi lista ar putea continua: „Ultima ispita a lui Cristos“, un film de Martin Scorsese, si piesa scrisa de Alina Mungiu-Pippidi, „Evanghelistii“. Din textele filozofice infierate, n-ar lipsi cu siguranta „Genealogia moralei“ de Nietzsche. Regizori nedusi la biserica Incriminatul articol 13 ar putea duce, crede istoricul Zoe Petre, la „o intensa bata-lie intre diferitele confesiuni crestine pentru a elimina din spatiul public tot ce se refera la aspectele confesionale ale celuilalt: ortodocsii - de exemplu, tot ce are legatura cu Imaculata conceptiune, protestantii - tot ce seamana a icoana sau tablou sacru“. Ar putea fi sanctionate, avertizeaza istoricul, operele critice care, de la Vasile Pirvan, pun in discutie teme legate de dogmele Bisericii. Poate fi interzis studiul Apocrifelor, dar si al textelor polemice scrise de autori pagini din sec. II-IV. Indezirabile ar pu-tea deveni opera integrala a lui Damian Stanoiu, „Biblia ateistului“, „Minunile Sfintului Sisoe“, de Topirceanu, sau „Cuvinte potrivite“ ale lui Arghezi. Pentru o lista mai amanuntita cu texte care devin brusc nepublica-bile, Zoe Petre propune sa fie consultati „tehnicieni ai cenzurii din epoca anterioara, dornici sa se recalifice“. Nici Eminescu nu scapa „Stupiditate, agresivitate, intoleranta“. Acestea sint cuvintele cu care criticul de arta Pavel Susara califica articolul 13 din legea cultelor. „Daca ar fi aparut pe vremea lui Anto-nescu, nu m-as fi mirat. Dar dupa cincizeci de ani de comunism si un exercitiu al libertatii interioare si exterioare, o prevedere de acest tip stupefiaza si revolta.“ Susara crede ca un asemenea articol poate sa-l cenzureze si pe Eminescu, impreuna cu toata avangarda si experimentalismul. Legea poate sa prescrie canoane aspre pentru un intreg grup de artisti „nemiruiti“: Marian Zidaru si crucile lui necanonic de strimbe, Dumitru Gorzo si al sau „Stefan cel Mare si Sfint“ sau Suzana Dan. Si pictura lui Sorin Dumitrescu ar putea crea probleme pentru ca, desi ecleziala, nu recurge la reprezentari canonice, acceptate de Biserica Ortodoxa. Indezirabilii Boccaccio si Rabelais Carmen Musat vorbeste despre pericolul care ameninta orice punere in scena, indiferent de textul de la care pleaca, atita vreme cit legea ajunge sa normeze modalitatea in care un artist alege sa trateze o tema religioasa. Si ea aminteste de filmul lui Scorsese, „Ultima tentatie a lui Cristos“, dar si de cartile lui Rabelais ori Boccaccio, al caror iconoclasm n-ar avea cum sa scape neamendat. O aberatie care a ramas Remus Cernea, director executiv al asociatiei „Solidaritate pentru libertatea de constiinta“, avertizeaza ca lista actelor culturale pasibile de a fi schingiuite de prevederile legale ar putea fi mai lunga decit ne inchipuim acum. Ar cuprinde cu siguranta cartile lui Nietzsche, Voltaire, Salman Rushdie sau Jose Saramago, sau texte ale lui Cioran precum „De-miur-gul cel rau“, dar si filme care trateaza teme religioase intr-o maniera neconventionala, incepind cu „ Jesus Christ Superstar “ si terminind cu „Patimile lui Cristos“ si „Co-dul lui DaVinci“. Risca sa dis-para de pe afise o multime de trupe rock: Black Sabbath, Iron Maiden, AC/DC, Marilyn Manson sau Cradle of Filth si din expozitii lucrarile lui Dumitru Gorzo, „ Catedrala Neamului “ sau „Statuia Libertatii“. Indignat de lipsa de atentie cu care politicienii au tratat proiectul de lege, Cernea relateaza o intrevedere pe care a avut-o la Camera Deputatilor cu Bogdan Olteanu, presedintele acesteia. Dupa ce a citit articolul 13, Bogdan Olteanu a izbucnit scurt: „Nu poate sa treaca asa o aberatie“. Asta nu l-a impiedicat pe presedintele Camerei sa voteze pina la urma legea. Riscam sa drapam Voronetul Antropologul Andrei Oisteanu avertizeaza ca, dupa litera articolului 13, pentru toate celelalte confesiuni decit cea crestin-ortodoxa, pot fi defaimatoare frescele cu reprezentarea Judecatii de Apoi pictate pe zidurile bisericilor din Voronet, Moldovita, Humor, Probota si multe altele. Frescele infatisaza evrei, musulmani sau catolici condamnati sa mearga prin riul de foc al iadului.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea