N-a mai avut un loc de munca din 1989 si traieste impreuna cu copiii in conditii subumane, pe un ger cumplit , intr-o baraca la marginea Timisoarei.
Felicia Mosnegutu vrea sa plece la munca in Italia si spera ca, dupa trei luni, sa isi poata aduce copiii langa ea.
In doar cativa ani, situatia materiala si familiala a femeii s-a schimbat dramatic. Declinul a inceput imediat dupa ce si-a vandut apartamentul cu trei camere pe care il avea in Timisoara. In aceeasi perioada, tatal copiilor s-a ingropat in datorii si a devenit alcoolic. Respinsa de parinti, oameni cu stare in comuna Boroaia, judetul Suceava, si dupa amenintarile cu moartea venite din partea sotului, Felicia si-a luat copiii si s-a intors la Timisoara.
Fara curent, apa si caldura
"Am cautat de lucru pana am innebunit si n-am gasit nimic. Pana la urma mi s-au terminat si banii. N-am mai avut bani nici pentru chirie, nici pentru hartie igienica. Traiam din alocatia copiilor?", spune femeia. In cele din urma, a cumparat o baraca dezafectata care a apartinut armatei, in care traieste, impreuna cu cei doi copii, la marginea Timisoarei. Nu au curent, nici apa, nici caldura. "Ne mai luam apa intr-o sticla, sa ne spalam si sa bem, dar si apa ingheata inauntru. Trebuie s-o tinem sub plapuma. Camera se incalzeste numai de la respiratiile noastre", povesteste Felicia.
La munca, in Italia
Femeia vrea acum sa plece la munca in Italia si cauta pe cineva dispus sa aiba grija cateva luni de cei doi copii ai sai. Nu vrea sub nicio forma sa ii lase la orfelinat, pentru ca i-a mai lasat o data, pentru o perioada scurta, si spune ca i-a recuperat cu greu.
"M-am urcat pe schela unei biserici care se construia la Directia pentru Protectia Copilului si am spus ca ma arunc daca nu imi dau copiii inapoi. Numai dupa ce am facut asta mi i-au dat inapoi. Puteti sa-i intrebati si pe copii, ca stiu sa va povesteasca. N-au uitat nimic", spune femeia, cu lacrimi siroind pe obraji.
Toti trei traiesc acum din ajutorul social de 640.000 de lei pe luna, din alocatiile copiilor si din ce mai reuseste mama sa mai vanda in piata.
"Ne ajung banii pentru doua paini si o bucata de salam pe zi. Trebuie sa plec in Italia, sa muncesc. O vecina mi-a spus ca imi trimite bani de drum. Aici se moare, n-ai nici o sansa!", conchide ea.
