Mona a turnat mihnire si stupoare in sufletul elitei

Scrisoarea deschisa adresata de Gabriel Liiceanu deputatei PNL Mona Musca a incins si mai mult dezbaterea privind colaborarea cu Securitatea a demnitarilor romani. Fosti disidenti, intelectuali si gazetari comenteaza pentru „Cotidianul“ acest text care pare sa urmeze o cariera similara celui intitulat „Apel catre lichele“. Mona Musca nu a dorit, cel putin pina ieri, sa-i raspunda lui Gabriel Liiceanu. Puteti citi scrisoarea dlui Liiceanu aici . Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii „Sigur ca, pe fond, argumentele si pozitia exprimate de domnul Liiceanu sint corecte. Si pentru mine Mona Musca a insemnat o mare dezamagire, mai ales ca a fost o promotoare a moralitatii in politica. Ea a fost chiar initiatoarea a doua legi importante, si anume Legea lustratiei si Legea transparentei. Cu atit mai grav este in cazul ei acest pact cu diavolul. Ceea ce l-a deranjat pe Gabriel Liiceanu si, recunosc, si pe mine a fost incercarea ei de a se scuza si a aduce argumente in favoarea colaborarii sale cu Securitatea. Daca si-ar fi cerut scuze public, alta ar fi fost situatia ei acum. Dar ea nu a procedat nici pe departe astfel, ci a incercat in continuare sa se justifice cu scuze de genul «dragostea de studentii straini», «razboiul dintre Iran si Irak» (in paranteza fie spus, razboiul dintre Iran si Irak nici nu a avut loc atunci cind spunea dumneaei). Ma delimitez totusi de tonul articolului scris de domnul Liiceanu. E o scrisoare dura, acida, pe alocuri poate chiar prea dura, dar asta e o chestiune de stil. Pe fond, pozitia sa este absolut corecta.“ Nicolae Manolescu, critic literar „Eu gasesc scrisoarea deschisa a lui Gabriel Liiceanu exagerata. Nu ca ar fi vreo problema cu ceea ce sustine el sau cu felul in care doamna Musca s-a comportat in aceasta urita istorie. Problema este ca inainte de a exista un verdict dat de CNSAS mi se par pripite deciziile noastre. Vinovatia Monei Musca este incontestabila, dar ea nu este nici pe departe cea mai vinovata. Sint pusi laolalta oameni care poarta responsabilitati diferite. Lipsesc din discutie adevaratii turnatori si ofiterii de Securitate. I se retrage doamnei Musca sprijinul politic in timp ce Parlamentul e plin de securisti dovediti, ca Ilie Merce. In plus, mi se pare foarte straniu ca in partide importante ca PSD, PRM, PD nu a existat nici un turnator. De parca s-ar fi adunat toti la PNL. E prea ciudat. Noi transformam un lucru necesar ca deconspirarea colaboratorilor intr-o treaba romaneasca, aducem totul in deriziune“. Gabriela Adamesteanu, scriitor „Emisiunea respectiva mi-a lasat o impresie de hartuire si violenta, iar comportamentul Monei Musca nu m-a surprins. Observasem de mult abilitatea cu care navigase intre liderii AC., PAC , CDR, PNL si D.A., fara a se impiedica in razboaiele lor. Demisia de la Ministerul Culturii mi s-a parut nejustificata, la fel ca si popularitatea (datorata si dorintei, infantile, a societatii romanesti de a-si face idoli). Nu aprobam iesirile ei la rampa alaturi de Theodor Stolojan si Valeriu Stoica. Nu inteleg de ce a facut proiectul Legii lustratiei, chiar daca colaborarea ei cu Securitatea se reduce la ce stim acum. Am crescut insa cu oroare de sedinte de demascari si autocritici publice fortate si mi se pare grabita reactia publica, inainte de a se vedea decizia CNSAS si dosarul intreg. Ce sa mai vorbim despre atitea crime politice nepedepsite? Mona Musca va raspunde in fata partidului sau si a electoratului. Pastrind proportiile, «deconspirarea» lui Günter Grass la 78 de ani ne arata ce greu este sa iti asumi trecutul din totalitarism.“ Adrian Cioroianu, istoric „In mare parte sint de acord cu scrisoarea lui Liiceanu, pentru ca-mi dau seama ca este deceptia unui intelectual fata de o persoana in care avea incredere. Cu cit increderea de altadata e mai mare, cu atit mai dura e manifestarea deceptiei. As tine totusi sa-l incurajez pe Liiceanu in a crede pe mai departe ca nu toata lumea politica a avut de a face cu Securitatea in felul acesta. Pentru mine socul a fost mai mare. Mona Musca a fost una dintre persoanele care m-au convins sa intru in politica. La fel ca Liiceanu, auzisem si eu cam prin septembrie anul trecut de angajamentul ei si ma tot gindeam ca e vorba doar de o rautate. E curios cum toata lumea stia de un an, dar nimanui nu-i venea sa creada. Asta arata inca o data ca in Romania nu poti tine multa vreme un secret.“ Alina Mungiu-Pippidi, politolog „Pe cit a fost de mare increderea, pe atit de mare e acum dezamagirea. Mi se pare perfect indreptatita atitudinea lui Gabriel Liiceanu. El a intuit foarte bine ca intreaga personalitate politica a Monei Musca se baza pe sinceritate si sigur ca acum ea se prabuseste cu totul. Si nu pentru ca ar fi facut un mare pacat, ci pentru ca a tacut atita vreme. Multi dintre noi vom deveni sceptici de acum inainte. Eu am cunoscut-o pe Mona Musca in 1998. Am facut o emisiune la TVR incercind sa il ajutam pe Ticu Dumitrescu in incercarea lui de a trece arhiva SRI la CNSAS. Se zvonea ca liberalii nu vor vota pentru acest lucru. Am chemat reprezentanti ai tuturor partidelor parlamentare sa discutam Legea Ticu. Atunci a aparut o doamna care mi-a spus: «Sint Mona Musca, l-am adus in emisiune pe domnul Quintus». Era prima data cind o vedeam in viata mea. Domnul Quintus a adormit de trei ori in emisiune, dar cind se trezea era foarte activ: «Arhiva trebuie sa ramina la SRI». Repeta asta cu obstinatie. Asa incit pentru mine deconspirarea asta nu este o maaare surpriza.“ Daniel Vighi, scriitor „Scrisoarea mi se pare prea dura, cu o formulare prea exaltata, pe un ton excesiv. Nu trebuie sa fie atacata Mona Musca in felul acesta. Sfatul meu este sa se retraga din politica pentru a nu mai fi atacata de astfel de scrisori devastatoare. Am cunoscut-o dupa ’90, cind am fost impreuna la fondarea PAC-ului. Sint suparat pe ea ca prieten, pentru ca am fost apropiati. Ne-a mintit pe toti, ma simt groaznic de inselat si nu pot sa i-o iert. Lui Carol Sebastian am incercat sa-i iau apararea, pentru ca macar noi, prietenii, stiam de povestea lui, chiar daca el n-o facuse publica in presa si aici gresise. Mona Musca ne ia pe toti de prosti cind continua sa afirme ca n-a avut nici un fel de angajament politic. Pacat pentru calitatile ei si talentul real de politician. Orice ar face de acum inainte va parea un sir de ipocrizii nesfirsite. Nu cred sa mai poata iesi din imaginea asta.“ Doina Cornea, disidenta „Atitudinea domnului Liiceanu mi se pare foarte corecta. Doamna Musca a dat mereu de inteles ca e un om cinstit. Ne-a inselat tuturor sperantele. Nu e de competenta mea sa spun daca a facut politie politica sau nu. Nu cunosc dosarul si nu pot sa-mi dau cu parerea. greseala Monei Musca este, insa, de ordin moral. In calitate de ministru si de deputat, ea a dat o serie de declaratii pe proprie raspundere cum ca nu a colaborat cu Securitatea. Or, se vede treaba ca a mintit si asta nu e prea placut.“ Radu Filipescu, disident „Scrisoarea deschisa a domnului Liiceanu este foarte severa, dumnealui aduce acolo acuzatii grave, care sigur ca in mare parte sint adevarate. Lucrurile trebuie totusi nuantate, iar noi ar trebui sa dovedim o anume intelegere. Sa ne gindim la contextul istoric in care oamenii erau fortati sa faca lucruri pe care probabil ca le regretau chiar in momentele in care le faceau. Oamenii erau umiliti si degradati. Erau fortati sa practice un soi de prostitutie morala. Asta e ce facea comunismul din om. Cred insa ca daca Mona Musca ar fi administrat mai bine aceasta criza ar fi iesit mai putin sifonata din situatia in care se afla. Ce se intimpla cu Mona Musca este un semn pentru toti cei care au colaborat cu vechiul regim. Sa iasa in fata si sa marturiseasca public inainte ca adevarul sa ajunga la ei.“ Mihaela Miroiu, sociolog „In veghea lui neistovita dupa lichelele abstracte, pe care le soma in 1990 sa ne lase in pace, dupa o lunga cugetare de mai bine de 16 ani, in sfirsit, marele moralist Gabriel Liiceanu, nascut direct din spuma marii si nemaculat de istorie, a nominalizat una. Dar nu una oarecare, ci Licheaua lichelelor. In sfirsit, ciuma din Romania are un nume: Mona Musca. Ce a ramas, sau ce ar vrea moralistii autohtoni sa ramina din aceasta femeie dupa anii de stralucire politica, meritata totusi? Liiceanu ne reveleaza «adevarul», cu un talent metaforic propriu oamenilor de cultura si cu o judecata necrutatoare, proprie moralistului absolut. El se adreseaza «securistei securistilor». Cred ca textul sau ar face sa jubileze armata de inchizitori medievali, dar si armata de inchizitori ai deceniului cinci. Este o executie «ca la carte» in numele purificarii religioase absolute, sau ca la Cursul scurt de istoria PCUS, Autor I.V. Stalin, in numele purificarii de clasa, la fel de absolute. De la inaltimea autoritatii sale de intelectual sublim, reuseste sa faca praf orice discernamint etico-politic, inlesnind involuntar (sper) una dintre cele mai mari diversiuni din Romania postcomunista. Pe scurt, Gabriel Liiceanu face praf exact principiul de fond al eticii in politica: cel al responsabilitatii proportionale. Morala absoluta pe care pretinde ca o adopta, cel putin cind ii judeca pe altii, nu are nimic de-a face cu cea specifica vietii publice in societatile democratice moderne. Sint de acord ca Mona Musca a gresit. Dar de aici si pina la proportiile date de micii sau marii inchizitori care fac din ea raul relelor nu este o distanta, ci o prapastie.“ Andrei Bodiu, poet „Eu cred ca lucrurile trebuie clarificate intr-un fel. Nu mai putem tolera la nesfirsit aceeasi minciuna cu aerul ca e adevar. Astfel ca si tonul, si continutul scrisorii lui Gabriel Liiceanu mi se par absolut juste. Mona Musca chiar merita o astfel de palma pentru ca eu chiar am avut incredere in ea.“ Crin Antonescu, liderul deputatilor PNL „Pentru prima data de la izbucnirea scandalului, am un sentiment de compasiune pentru Mona Musca. Nu-mi face cinste sa il marturisesc si, in fata unor lovituri asa de dure ca aceasta a lui Liiceanu sau a lui Cristian Tudor Popescu, aproape ca mi se pare prea mult, in sensul ca Mona Musca nu merita nici elogiile disproportionate dinainte si nici acuzatiile atit de dure ca acum. Mona Musca este prea mica pentru aceste atacuri. Pe de alta parte, dezamagirea din text este una atit de sincera, atit de impresionanta incit toti cei care facem politica dupa 1990 pina azi trebuie sa cadem pe ginduri.“ Varujan Vosganian, purtator de cuvint PNL „Sanctiona- rea morala pe care o fac liderii de opinie la adresa Monei Musca arata ca PNL nu s-a grabit atunci cind a luat decizia sa-i retraga sprijinul politic. Ca scriitor insa, consider ca fermitatea etica este nepotrivita pentru ca trece in scepticism. Asa cum scria Hannah Arendt, bolsevicii si antibolsevicii ajung sa se acuze intre ei pentru intoleranta si patima. Uneori prin inversunarea tonului nu mai reusesti sa fii convingator. Admir stilul si argumentatia, dar nu sint de acord cu inversunarea!“ Valeriu Stoica, fost presedinte PNL „Nu comentez textele lui Liiceanu, eu nu discut ceea ce spun altii despre Mona Musca. Nu-mi amintesc sa fi avut vreun punct de vedere asemanator despre Ion Iliescu, Dan Voiculescu sau Adrian Nastase.“ Cristian Diaconescu, purtator de cuvint PSD „De acord cu Gabriel Liiceanu. Cred ca nimeni nu poate scuza erorile de apreciere, desi multi dintre noi, inclusiv Liiceanu, gresesc in a personaliza valorile. In legatura cu deconspirarea Securitatii, fara a demonta mecanismul, discutia despre indivizi e superficiala si oarecum frivola. Comportamentul dihotomic in politica romaneasca, intre alb si negru, intre buni eterni si rai irecuperabili, e o dovada de ingenuitate si cred ca o reflectie personala a formatorilor de opinie e necesara. Dar, in principiu, sint de acord cu Gabriel Liiceanu“. Stelian Tanase, analist politic „Este o atitudine care trebuia luata de cineva, iar Gabriel Liiceanu tocmai a lansat o carte despre minciuna, astfel ca subiectul i s-a potrivit ca o manusa. Noi credeam ca am scapat de minciuna in 22 decembrie 1989 si de fapt ne-am trezit intr-un spectacol de masti chinezesti in care nu stim cine e cine. Trebuie sa recunosc ca m-ar fi mirat sa taca Liiceanu intr-un astfel de moment. A avut si curajul de a face publica atitudinea sa, desi stia ca risca sa-si strice relatiile cu unii oameni. Pentru public, un asemenea text atrage atentia asupra unor aspecte pe care poate ca am fi tentati sa le trecem cu privirea si duce la cresterea vigilentei.“ Petre Mihai Bacanu, ziarist „Gabriel Liiceanu are dreptate, iar articolul sau este o radiografie perfecta a cazului Mona Musca.“ Emil Hurezeanu, director Romania libera „Este un document moral revoltat si o marturisire intelectuala subiectiva, un text de autor, cu un patetism asumat si, prin toate acestea, un text de referinta din punctul de vedere al atitudinii. Sint de acord cu multe dintre punctele de vedere mentionate de Gabriel Liiceanu, dar mie acum imi lipsesc mai ales textele de lamurire a situatiei, scrise fara minie si ura. E adevarat insa ca presiunea este prea mare pentru a pretinde astfel de texte, care necesita calm si luciditate. Un astfel de material, scris de un om precum Gabriel Liiceanu, fixeaza si clarifica nivelul de perceptie al opiniei publice, pentru ca avem de-a face cu o reactie spontana a unui filosof aflat intr-o pasa revoltata.“ Sorin Rosca Stanescu, ziarist „Scrisoarea domnului Liiceanu este un document impresionant. E tulburator ceea ce a scris domnul Liiceanu. Punctul meu de vedere e ca doamna Mona Musca a facut, in ultimii 16 ani, si foarte multe lucruri bune pentru tara.“ Razvan Dumitrescu, director Gardianul „Mi se pare o scrisoare mult prea lunga pentru o problema care e deja transata. Personajul in sine nu mai merita un interes atit de mare. E foarte probabil insa ca Gabriel Liiceanu sa aiba o frustrare legata de Mona Musca, alaturi de care a mers cot la cot in multe dintre actiunile sale, iar din acest punct de vedere il inteleg. Cit priveste lungimea scrisorii sau comentariile din ea, din punctul meu de vedere arata ca Mona Musca are mai mult de doua fete. Din aceasta cauza sint convins ca Mona Musca este un capitol inchis in politica romaneasca, pentru ca nimeni nu s-a mai prabusit asa ca ea, din virful muntelui in fundul prapastiei. Cazul Ioan Ghise, care a rezistat in politica, tot in PNL, dupa o astfel de dezvaluire, e diferit pentru ca el a stiut sa intepe cauciucul la timp, nu intr-o curba.“ Cristian Tudor Popescu, director Gandul „E o scrisoare corecta, sint cu totul de acord cu ea, iar asta reiese si din textul pe care l-am publicat la rindul meu in «Gandul» de simbata. Se adreseaza unor persoane avizate moral si intelectual, nu omului simplu. Omul simplu nu citeste «Cotidianul» si nici genul de discurs al lui Liiceanu nu i se adreseaza. Gestul pe care l-a facut Gabriel Liiceanu este nu doar util, ci absolut necesar si face un mare serviciu in peisajul moral al Romaniei. Desi Mona Musca, daca va continua sa aiba acelasi tupeu pe care ni l-a aratat in ultimele zile, s-ar putea sa-si mentina o parte din increderea de care se bucura pina acum. Oamenii care au realizat in mod acut ce face Mona Musca sint putini, iar numarul celor dispusi sa uite si sa ierte nu e deloc neglijabil.“ Razvan Ionescu, redactor-sef Evenimentul zilei „E foarte bine ca s-a intimplat sa apara o astfel de scrisoare, care inteteste dezbaterea pe un subiect pe care se discuta aprins de citeva saptamini. Si nici nu putea sa vina din partea altcuiva decit a lui Gabriel Liiceanu, cel pe care Traian Ungureanu, editorialistul de la «Cotidianul», il numea «paznicul moralitatii». Iar acum Liiceanu a demonstrat ca si-a luat in serios acest rol, tocmai pentru ca este vorba despre o opinie radicala. Scrisoarea se adreseaza aceluiasi target pe care l-a avut «Apelul catre lichele» din 30 decembrie 1989, desi este foarte personala si nu cred ca Liiceanu s-a gindit neaparat la public. De fapt, adevarul este ca marelui public, cel format din oameni simpli, i-ar folosi mai degraba o dezbatere rationala, bazata pe argumente.“