Dupa ce in 2004, imediat dupa alegerile locale, partidele promovau moda tandemurilor formate din candidatii pentru functiile de presedinte si prim-ministru, acum, intr-un context constitutional si electoral modificat, care presupune ca pentru prima data dupa 1990 alegerile parlamentare nu se vor mai desfasura concomitent cu cele prezidentiale, aceleasi partide vin sa ne propuna o noua moda, cea a primilor-ministri si a guvernelor din umbra. Asa se face ca ne sunt prezentati in lansari fastuoase, care acopera lipsa de substanta a programelor, viitorii premieri si viitoarele guverne, atat de PSD-PC, cat si de PD-L, si pentru a nu se lasa mai prejos probabil ca si de PNL.
Aceasta dezinvoltura mediatica, imprimata de marketingul politic agresiv pe care il agreeaza consultantii partidelor, desfide insa orice calcul cat de cat rezonabil. Pe de o parte, pentru ca, in absenta unei majoritati parlamentare absolute greu, daca nu imposibil, de realizat de vreunul dintre partide, presedintelui ii va reveni rolul de a propune primul-ministru. Si nimic formal nu il obliga sa tina cont de nominalizarile partidelor politice.
S-ar putea ca presedintele, constatand inexistenta vreunei majoritati, sa mearga - asa cum faceau predecesorii sai Ion Iliescu, in 1992 cu Nicolae Vacaroiu, si Emil Constantinescu, in 1999 cu Mugur Isarescu - pe o varianta tehnocrata. Pe de alta parte, propunand, doar pentru a stimula spectacolul, prim-ministri si guverne din umbra, partidele risca sa isi tensioneze relatiile in conditiile in care vor fi nevoite sa negocieze formule guvernamentale de coalitie. Critican-du-si cu vehementa si aplomb adversarii pentru a recastiga electoratul pierdut, partidele se pozitioneaza pe campul de batalie in pozitie de atac. Oare vor putea sa mimeze hollywoodian confruntarea pentru a-si conserva potentialul de coalitie? Vor putea trece cu usurinta de toate insultele la care recurg cu degajare?
De fapt, prin lansarea acestei mode, partidele incearca modelarea opiniei publice. Pregatesc electoratul pentru o alta piesa. Desi au jucat cartea democratiei consensuale cata vreme Traian Basescu era puternic, odata ce sortii au parut ca se schimba, au abandonat fara complexe modelul pentru a promova tocmai majoritarismul pe care il criticasera.
Prin acest dans razboinic, difuzat la ore de maxima audienta, partidele majoritatii antiprezidentiale urmaresc sa obtina acordul implicit al unui electorat pe care il considera infantil. Sperand in reconvertirea electoratului basescian la antiprezidentialism sau, daca asta nu e posibil, macar izolarea sa prin impunerea unei spirale a tacerii defavorabile PD-L si sefului statului, consultantii electorali propun, ca si in 2004, un tip de campanie personalizat.
Daca modificarea radicala a comportamentului electoral si politic pana la alegerile parlamentare din toamna e o iluzie, tactica modelarii opiniei publice prin mass-media are argumentele sale. Deja, dupa aproape trei an de mandat, Traian Basescu nu mai e chiar la moda, iar impunerea unor figuri alternative in mass-media, de la noul haiduc bucurestean Sorin Oprescu la un Mircea Geoana rebranduit, ar schimba raportul de forte.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
