Istoria masonilor din Romania are la un capat sprijinul Bisericii Ortodoxe, iar la celalalt, afurisirea ei tot de catre Biserica. Oricit ar parea de straniu azi, inceputurile masoneriei in Romania au venit la scurt timp dupa aparitia miscarii pe plan mondial, dar au fost si sprijinite de clericii Bisericii Ortodoxe. Astfel, dupa ce in 1717 se infiinteaza la Londra Marea Loja a Angliei, iar in 1723 James Anderson alcatuieste regulile de baza ale masoneriei, cunoscute sub numele de Constitutii, in 1734 apar in Moldova, la Galati si Iasi, primele loji masonice romanesti.
Daca, in ceea ce priveste loja din Galati, istoricii cred ca a fost creata cu ajutorul marinarilor genovezi ce ancorau in portul de la Dunare, in ceea ce priveste loja de la Iasi, teoriile duc spre Inalta Poarta: „In Fanar, grecii erau deja initiati in loji masonice engleze. Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei la acea data, facea probabil parte ca mason din acele loji si era deja initiat cind a ajuns in Romania“, spune Horia Nestorescu-Balcesti, directorul Centrului National de Studii Francmasonice.
Loja creata de Mavrocordat a fost condusa de mitropolitul Leon Gheuca. In 1787, o alta fata bisericeasca, arhimandritul Gherasim, de la Mitropolia Moldovei, traducea din franceza un manuscris deosebit de important pentru istoria francmasoneriei, „Taina francmasonilor“, scris de abatele Gabriel Perau in 1742. „Masoneria a fost cultivata de pleiada de calugari si de ierarhi aplecati spre cultura. Loja Moldova avea, la vremea aceea, mai multi membri din cler decit laici“, precizeaza Nestorescu-Balcesti.
Paralel cu cea din Tara Romaneasca si Moldova, masoneria se afla in continua extindere si in Transilvania. Trebuie insa precizat ca acolo, pe linga lojile civile, aparusera deja si loji militare, iar masonii ce fondau lojile fusesera, in general, initiati mai intii in lojile vieneze. Un important templu masonic din Sibiu functiona la acea vreme in hanul „Imparatul Romanilor“, denumire pe care azi o poarta celebrul hotel din oras.
Tot mason a fost si Vasile Ursu Nicola, zis Horea. Ca argument, Nestorescu-Balcesti spune ca in procesul-verbal, sau in „plansa de arhitectura“, cum o numesc masonii, a intilnirii de la 23 februarie 1783 a Lojii Adevarata Concordie din Viena este transcrisa cuvintarea tinuta de Horea cu ocazia uneia dintre vizitele sale in capitala Imperiului Habsburgic. Discursul este intesat de simboluri si formulari masonice, el fiind de fapt un toast tinut in cinstea imparatului Iosif al II-lea. „Cum va imaginati ca lui Horea, iobagul din Albac, i s-ar fi acordat aceasta onoare si cum i s-ar fi permis sa se adreseze imparatului cu un apelativ formal, «Iosifului», daca n-ar fi fost amindoi masoni?“, precizeaza Nestorescu-Balcesti.
Despre revolutionarii romani de la 1848, este mai usor sa spui cine nu a fost mason, decit cine a fost, zic specialistii in istoria masoneriei. Explicatia vine atit din faptul ca o intreaga generatie de tineri boieri a studiat la acea vreme in scolile pariziene, unde masoneria era in floare, dar si din faptul ca „ toti cei trei mari ctitori ai invatamintului romanesc, Gheorghe Lazar, Gheorghe Asachi si Ion Heliade Radulescu, au fost masoni“, afirma Nestorescu-Balcesti. De altfel, dupa generatia pasoptista, la 1880 se infiinteaza Marea Loja Nationala Romana, ce stabilea suveranitatea masoneriei romane.
O alta parte mai putin stiuta despre masoneria din Romania este felul in care s-a implicat in recunoasterea de catre marile puteri a Unirii din 1918. „La Conferinta de Pace de la Paris, toti de la masa erau masoni, mai putin cei din delegatia romaneasca. Alexandru Vaida-Voevod a purtat atunci discutii cu Ionel Bratianu, Iuliu Maniu si cu regele Ferdinand ca impreuna cu alti sase romani sa intre in Loja Ernest Renan din Paris. Maestrul Venerabil al Lojii chiar trimite o scrisoare catre superiorul sau ierarhic prin care il roaga sa aprobe scurtarea procedurilor de initiere si conferirea rapida a gradelor de maestru“, spune Nestorescu-Balcesti.
Dupa 1923, se remarca in Romania formarea unei adevarate miscari antimasonice, pe fondul cresterii nationalismului antisemit. „Sintagma «iudeo-masonic» se naste in Germania, dupa Primul Razboi Mondial. Curios este insa ca masoneria romana nu era condusa atunci de evrei“, spune Nestorescu-Balcesti. In 1930 apare publicatia „Buletin Anti-Iudeo Masonic“, iar in acelasi timp se inmultesc atentatele si actele de vandalism la adresa templelor masonice. In 1937, pentru ca masonii romani erau practic vinati de legionari, masoneria romana intra in adormire printr-o ceremonie efectuata la Patriarhia Romana in prezenta sefilor celor trei culte crestine: ortodox, catolic si greco-catolic.
„Totusi, la presiunile clerului de dreapta, Sfintul Sinod ii afuriseste in 1937 pe masoni, dupa ce acestia intrasera in adormire“, spune Nestorescu-Balcesti. Politia legionara si Siguranta Statului au continuat sa stringa date despre masoni, precum si obiecte aflate in templele masonice. Asa s-a ajuns ca la 25 iulie 1941 sa fie inaugurata Expozitia antimasonica, in prezenta lui Mihai Antonescu, vicepresedintele Consiliului de Ministri, si a Mariei Antonescu, sotia generalului (la acea vreme) Ion Antonescu. In 1944, masoneria e reactivata cu autorizatia Marelui Stat Major, dar in 1948 intra iar in adormire. (Razvan Mihai Vintilescu)
„Francmasoneria propaga anticrestinismul“
Masoneria a intimpinat o vehementa opozitie din partea Bisericilor crestine, Ortodoxa si Catolica, ce o asimileaza paginismului.
Condamnarea masoneriei de catre Biserica Ortodoxa Romana , printr-o decizie a Sfintului Sinod din 11 martie 1937, s-a incadrat intr-o tendinta generala in lumea crestina de a infiera ceea ce numeau in epoca „dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunei“. Tonul l-a dat, in 1933, Biserica Ortodoxa a Greciei, in cadrul careia s-a format o comisie de episcopi ce a „studiat si a examinat societatea secreta internationala Francmasoneria“. Acestia au ajuns la concluzia ca aceasta „nu este o societate filantropica sau o scoala filosofica“, ci este un sistem ce are radacini in vechile credinte pagine, strain de credinta crestina.
Pe acest trend, mai ales in perioada de glorie a legionarilor, in Romania s-a creat un puternic curent antimasonic. Nichifor Crainic, in ziarul „Calendarul“, publica regulat numele unor politicieni implicati in masonerie . Subiectul a ajuns si in dezbaterea Parlamentului, unde mitropolitul Ardealului , Nicolae Balan, insarcinat in 1934 sa faca un referat cu privire la aceasta societate, a sustinut un discurs de infierare. Decizia din 1937 a sintetizat toate aceste discutii in sapte puncte.
„Francmasoneria ii invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnindu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sint revelate de Dumnezeu“, era principalul motiv de condamnare a masoneriei de catre BOR. Sfintul Sinod a propus si patru masuri de combatere a masoneriei, printre care demascarea in presa a „scopurilor si a activitatii nefaste“, refuzul de a-i inmorminta pe cei care nu ies din masonerie, propaganda preoteasca antimasonerie (preotii sa indemne credinciosii sa nu-i voteze pe cei ce apartin lojilor) si adoptarea unei legi „pentru desfiintarea acestei organizatii oculte“.
„In caz ca Guvernul nu o va face, Sfintul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara“, isi lua BOR masuri de precautie. Imediat dupa decizia Sinodului, Patriarhul Miron Cristea s-a intilnit la Palatul Patriarhiei cu arhiepiscopul romano-catolic al Bucurestiului, Alexandru Cisar, care se afla pe aceeasi pozitie de condamnare. Vaticanul, ca si bisericile luterane, metodiste si presbiteriene declarase cu mult inainte masoneria ca fiind incompatibila cu crestinismul, prin diferite enciclice papale.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la
Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
https://acasa.ro
165
60
