Mantuitorul - "achitat" în reconstituiri ale procesului

Orice subiect legat de viaţa lui a fost îndelung dezbătut în istorie. Unul dintre cele mai disputate a fost cel legat de procesul lui Iisus . Motivaţiile politice au stimulat şi mai mult abordarea acestei teme. De-a lungul timpului au fost numeroşi specialişti în istoria dreptului care au încercat să arate nu numai că acel proces a fost profund nedrept, ci să şi demonstreze numeroasele inconsecvenţe faţă de legile timpului, fie ele romane, fie evreieşti. Vom arăta în această pagină cateva dintre problemele privitoare la cel mai cunoscut proces din istorie. În contemporaneitate, "procesul" lui Pilat a fost desfiinţat în mai multe reconstituiri juridice, în baza legislaţiei evreieşti după care a fost condamnat Mantuitorul. Una dintre aceste reconstituiri s-a derulat la Ierusalim, la 25 aprilie 1933, ora 14. Dintre cei cinci judecători, patru au votat "nevinovat". Ei au considerat că sentinţa de la 12 nisan, anul 30 a fost nedreaptă. Nu a fost singura reconstituire . În primavara lui 1949, la cateva luni de la înfiinţarea statului Israel, un jurist danez, sub pseudonimul "H. 187", a înaintat o scrisoare de 15 pagini ministrului israelian al justiţiei prin care cerea reconstituirea procesului lui Iisus. În acelaşi an, procesul a fost reexaminat în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Paris, ajungandu-se la concluzia că, din cauza unei erori juridice, sentinţa capitală pronunţată împotriva Mantuitorului a fost nulă de drept, neexistand validitate legală. 15 întrebări pentru elucidarea cazului „Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus", de Haim Cohn, este una dintre cele mai relevante lucrări istorico-juridice despre procesul lui Iisus. Autorul a studiat la Heidelberg şi Ierusalim, a fost ministru al justiţiei şi preşedinte al Tribunalului Suprem al Statului Israel. Haim Cohn a lucrat la această carte 30 de ani. „Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus" a apărut în urma unui demers neobişnuit: în 1948, imediat după proclamarea independenţei Statului Israel, un grup de înalţi prelaţi creştini din Occident s-a adresat evreilor cerandu-le rejudecarea procesului lui Iisus şi reabilitarea. Motivau faptul ca arestarea, condamnarea şi crucificarea „Fiului lui Dumnezeu" a avut loc în Iudeea, o ţară aflată sub stăpanirea romanilor, iar justiţia nu era independentă. Judecătorul Haim Cohn a decis să cerceteze „cazul" şi să publice verdictul său sub forma unei cărţi. Judecătorul israelian a constatat că toate primele surse de informaţii privind procesul lui Iisus se găsesc în Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan, care au fost scrise la zeci de ani după crucificare. Nici una dintre aceste Evanghelii nu cuprinde relatări ale unor martori oculari. Judecătorul Haim Cohn a întocmit un chestionar cu 15 întrebări decisive pentru elucidarea „cazului": 1. Cine l-a arestat pe Iisus, romanii sau evreii, ori toţi împreună? 2. De ce a fost arestat şi din ordinul cui? 3. De ce a fost adus la casa Marelui evreu şi din ordinul cui? 4. Ce s-a întamplat în casa Marelui Preot ? S-a adunat acolo întreg Sinedriul şi de ce? 5. A fost Iisus anchetat de Marele Preot şi, dacă da, a fost anchetat în prezenţa Sinedriului sau doar Marele Preot l-a interogat? 6. Au fost cercetaţi şi alţi martori? 7. Care a fost scopul acestei anchete? 8. De ce l-au adus evreii (sau unii dintre ei) pe Iisus în faţa lui Pilat? 9. Oare n-au avut evreii competenţa juridică de a-l judeca pe Iisus? Sau au preferat ca procuratorul roman să-l condamne la moarte? 10. Ce s-a petrecut în Palatul lui Pilat? Iisus a fost judecat după legile Romei sau a avut loc un fel de controversă între Pilat şi evrei (ori cu unii dintre ei), pană ce guvernatorul roman s-a lăsat convins (cu greu) să-l răstignească pe Iisus? 11. Să fi avut evreii vreun interes în uciderea lui Iisus ori în condamnarea lui la moarte? 12. A fost dovedită vreo acuzaţie împotriva lui Iisus care să justifice din punctul de vedere al învăţăturii evreieşti uciderea lui Iisus? 13. Avea vreun interes Pilat să-l răstignească pe Iisus şi să obţină vreo favoare din moartea lui? 14. A fost dovedită în faţa lui Pilat vreo acuzaţie împotriva lui Iisus din punctul de vedere al legii romane? 15. A vrut cu adevărat Pilat să-l judece pe Iisus cu blandeţe şi să-l salveze? Prevederile legale, nerespectate în capturarea şi procesul lui Iisus Hristos Capturarea, care a avut loc noaptea. Legea ebraică prevedea ca, în afară de cazul de flagrant, un demers de acest gen să aibă loc ziua, la lumina soarelui, sub tuturor, tocmai pentru ca "nimic să nu se petreacă în ascuns". De asemenea, arestarea Mantuitorului s-a produs fără nici un mandat legal. Procedura a avut caracteristicile unei conspiraţii, cu prezenţa a cel puţin unui conspirator: Iuda, probabil deziluzionat în speranţele sale patriotice că Mesia va lupta cu arma în mană împotriva romanilor. Convocarea primului Sinedriu a avut loc tot noaptea, fapt ce contravine, de asemenea, legislaţiei vremii. Sunt prezenţi doi martori, falşi, ale căror mărturii nu concordă, lucru de care Sinedriul nu a ţinut cont. Arestatul a fost maltratat, fapt de asemenea ilegal. Convocarea celui de-al doilea Sinedriu a constituit o altă încălcare a Legii ebraice (Tora), care prevedea un anume interval de timp între şi a doua audienţă. Mai mult, reunirea membrilor Sinedriului era interzisă în perioada pascală (Pesahului). Tora specifica faptul că nu era posibilă condamnarea la moarte pentru un păcat capital, decat dacă se baza pe cuvantul a cel puţin doi martori (un martor avea "valoarea" nici unui martor). În cazul lui Iisus, au fost doi martori, dar ale căror declaraţii nu au concordat. Potrivit Talmudului, acuzatul avea dreptul să beneficieze de consultanţă legală. Dacă nu îşi putea plăti un apărător expert în Lege, atunci era numit unul din oficiu, care ar fi urmat să acţioneze în apărarea lui. Ceea ce, în cazul lui Iisus, nu s-a întamplat. Singura "mărturisire" a lui Iisus a fost cand a recunoscut că este Fiul lui Dumnezeu, ceea ce i-a adus imediat acuzaţia de "blasfemie". Dar Legea ebraică nu accepta mărturia unui acuzat în propria defavoare. O confesiune voluntară, fără martori, nu era suficientă pentru sentinţa de condamnare la moarte . Şi, dacă se considera că acuzatul a făptuit delicte susceptibile de pedeapsa cu moartea, atunci, conform Legii mozaice, el trebuia judecat ziua şi în public. Sinedriul avea şi misiunea de a proteja şi a apăra acuzatul. În nici un caz membrii acestuia nu aveau voie să lovească un acuzat şi nici un membru nu putea acţiona în exclusivitate ca acuzator sau apărător. Legea prevedea ca acuzatului să îi fie acordată prezumţia de nevinovăţie. Ceea ce, evident, nu s-a întamplat în cazul lui Iisus. Dacă totuşi acuzatul era considerat vinovat, atunci nici un fel de verdict nu putea fi emis în aceeaşi zi. Pană să ia decizia finală referitoare la o eventuală condamnare, Sinedriul trebuia să se gandească timp de "o zi solară întreagă", conform Legii. Nici acest lucru nu s-a întamplat în cazul Mantuitorului. Marele Sinedriu (Consiliul suprem/Curtea ebraică) era singura autoritate cu jurisdicţie asupra delictelor pasibile de sentinţa cu moartea. Sinedriul era alcătuit din 70 de membri, prezidat de un Mare Sacerdot şi compus dintr-o "cameră/secţiune" religioasă alcătuită din 23 de membri (saduchei), dintr-o "cameră/secţiune" legală alcătuită din 23 de scribi (farisei, experţi în Lege) şi o "cameră/secţiune" populară, alcătuită din 23 de bătrani (de asemenea, saduchei). Toate aceste demonstraţii au fost preluate din cartea scriitorului Samuel Brandon, "The Trial of Jesus of Nazareth", apărută pentru prima dată la editura americană "Hodder&Stoughton Publishers", în 1968.