Liviu Turcu: "Am acoperire 100% pentru tot ce am scris"

Cine este Liviu Turcu ? Liviu Turcu a fost invitatul lui Marius Tucă. Se ştiu prea puţine despre Turcu, aşa că, la începutul emisiunii, acesta a făcut o prezentare a biografiei personale. Liviu Turcu provine din clasa muncitoare şi este “un produs al regimului comunist”. După terminarea Facultăţii de Sociologie, cu o medie excelentă, el a fost abordat “acoperit” de către Securitate pentru a lucra în cadrul diviziei politico-economice America de Nord – SUA şi Canada. Începand cu 1984-85, a fost transferat la secţia Europa Occidentală, spaţiul german. Apoi, în ianuarie 1989, momentul plecării din Romania, Turcu avea gradul de maior. În octombrie 1990, s-a decis reabilitarea lui Turcu în Romania – el fusese condamnat la moarte în iulie 1989. De ce a plecat? El a rămas în Occident “pentru a se lua la trantă cu regimul. Ceauşescu intenţiona albanizarea Romaniei, iar regimul nu părea slăbit în 1989”, contrar multor opinii. În unele articole publicate în SUA, Liviu Turcu a proiectat corect evenimentele din decembrie 1989. Turcu afirmase în toamna lui 1989 că schimbarea în Romania se va face prin mişcări de stradă, iar “Ceauşescu urma să fie mai întai abandonat de garda pretoriană”. În ccea ce priveşte ascensiunea lui Ion Iliescu, aceasta nu era o surpriză, fiind anunţată chiar şi de Europa liberă în cateva randuri. De ce a spart tăcerea? Liviu Turcu a afirmat că nu reprezintă niciun grup de interese, iar singurul său partid este Romania. Turcu: “nu eu am deschis cutia Pandorei.” Cand Băsescu şi Tăriceanu s-au decis, la nivel CSAT, să facă o reformă morală a clasei politice romaneşti, Liviu Turcu a hotărat să spargă şi el tăcerea, existand această umbrelă de acţiune la nivel de CNSAS . Procesul de deconspirare este dificil căci “arhiva DSS a fost serios devalizată, jumulită, tunsă etc. - nu mă joc cu afirmaţiile, sunt om de informaţiie externe.” De unde lista celor 11? “Am vrut să arăt diversitatea Securităţii. Am vrut să arat toată gama”. Voican Voiculescu a trecut rand pe rand prin diverse momente, de la colaborator, la revoluţionarul din 1989. Dar tot el a cerut cu forţa predarea unei arhive privind numele informatorilor externi, în 1989, fiind ajutat de un grup militar armat. Adrian Năstase: Turcu spune că îl ştie de foarte mult timp. Năstase a trecut prin toate categoriile de colaborări cu Securitatea (colaborator, referent, inclusiv ofiţer sub acoperire). La sfarşitul lui 1989, era pregătit să fie trimis în exterior. Theodor Meleşcanu: Turcu i-a semnat ordinul de misiune. Meleşcanu a fost intermediar al adjunctului de la externe şi a funcţionat pe post de curier. Mircea Coşea nu ar fi putut sta 7 ani în străinătate fără să fie monitorizat. Mircea Paşcu a fost în atenţia serviciilor şi în perioada studiilor în SUA, şi după revenirea acasă. Paşcu s-a dus la Moscova în toamna lui 1989 şi a fost în atenţia serviciilor. Şerban Mihăilescu a fost şef de cabinet la premier, deci, spune Turcu, normal că are dosare. Radu Vasile a colaborat limitat, ca ofiţer de obiectiv. Unde sunt dosarele din UM-uri? “Dosarele UM-ului, cele ale politicienilor, au fost negociate, au fost date la ordin de şefii serviciilor, au fost vandute, scoase ori protejate. Reţelele informative care acopereau peste 90% din ministere au rămas, nu puteau dispărea peste noapte.” Ce probe are Turcu? Probele sale sunt credibilitatea şi poziţia pe care a avut-o pană a plecat din ţară. Turcu: “am acoperire de 100% pentru tot ce am scris şi spus în tot acest timp”. Un alt argument este acela că nu se poate ca documentele să fi dispărut în întregime. CNSAS-ul: un tigru de hartie Ar trebui să nu fie date aşa uşor certificate de bună purtare, spune Turcu, doar pentru că nu există dosare predate. El ar dori să ajute CNSAS şi ar accepta invitaţia făcută de către Mircea Dinescu pentru a se deplasa la sediul Colegiului. Atac la Tăriceanu Turcu spune că PNL şi Tăriceanu s-au grăbit şi au riscat imaginea ţării. Mai mult, serviciile nu i-au informat. “Cazul Vosganian nu prezintă interes, am intervenit ca pompier de extremă urgenţă. Interesele statutului roman erau puse în pericol.”