Social

Jurnalul lui Carol I, publicat in premiera, la 93 de ani de la moartea sa

Ca „un chinez batrin“, istoricul Vasile Docea a reusit sa descifreze grafia gotica a regelui si sa lege insemnarile lui intr-un volum, prima parte din jurnalul lui Carol I . Jurnalul regelui Carol I va fi lansat, in prezenta familiei regale, miine, la ora 11.00, la Palatul Elisabeta. Insemnarile celui care in 1866 devenea principele Romaniei si rege in 1881 cuprind perioada dintre proclamarea regatului si moartea lui Carol I, adica intervalul 1881-1914. „Jurnal. Carol I al Romaniei“, publicat de Editura Polirom si coordonat in intregime de istoricul timisorean Vasile Docea, are in total patru tomuri, insa numai primul (1881-1887) va aparea pe 26 iunie. In notele sale zilnice, Carol I puncteaza, constiincios, momente din viata zilnica, reusind sa redea la final un tablou istoric al perioadei in care a condus Romania. Lupta politica dintre liberali si conservatori, pregatirea si semnarea aliantei cu puterile centrale in 1883, problema Dunarii, relatia cu Imperiul Rus, evolutia situatiei politice din Bulgaria, precum si relatia regelui cu sotia sa sint citeva dintre subiectele zilnice ale „arbitrului politicii romanesti“, dupa cum a ramas numit Carol I in lucrarile istorice. „Am inceput sa cercetez jurnalul regelui Carol I in urma cu vreo cincisprezece ani. De fapt, ceea ce am inceput atunci a fost nu atit traducerea propriu-zisa, cit descifrarea textului. Nici nu-mi propusesem, initial, sa descifrez si sa traduc sistematic jurnalul, voiam doar sa-l folosesc in calitate de sursa istorica pentru a intelege mai bine perioada domniei lui Carol I“, povesteste pentru Cotidianul Vasile Docea, adaugind ca initial a fost destul de sceptic in privinta sanselor de a gasi o editura care sa-si asume cheltuiala si riscul publicarii unei lucrari de asemenea dimensiuni. Istoricul Vasile Docea sustine ca existenta jurnalului era de banuit inca din 1892, dupa publicarea in mai multe variante a „Insemnarilor martorului ocular“, memoriile lui Carol I, redactate in buna masura de Mite Kremnitz, doamna la curtea regala. „Era imposibil ca o lucrare atit de amanuntita si, mai ales, precisa sa nu se intemeieze pe un jurnal“, intareste Docea. De altfel, la citeva zile de la moartea regelui, si Nicolae Iorga presupunea ca insemnarile lui Carol din prima parte a vietii sale ar fi existat. Notitele lui au devenit insa certitudine in 1902, cind maiorul Justus Scheibert tiparea un scurt fragment din jurnal intr-un volum care continea propriile memorii. Dupa moartea monarhului, jurnalul s-a pastrat in arhiva familiei regale, confiscata de comunisti in 1947. Accesul la documentele membrilor casei regale, depozitate la Arhivele Nationale, a fost permis abia in anii ’90. Dupa revolutie, documentul, inventariat gresit la Arhive, a incaput pe miinile istoricului Docea absolut intimplator. Transcrierea si culegerea textului, comprimat in 20 de caiete, au fost cele mai mari dificultati intimpinate de Docea in deceniul de munca. Grafia fracturata gotica in limba germana din secolul al XIX-lea folosita de rege in originalul insemnarilor i-a dat bataie de cap istoricului. „Nu puteam descifra fragmente disparate, trebuia mereu sa leg acele fragmente de insemnarile anterioare sau de cele ulterioare. Incet-incet am ajuns la concluzia ca, pentru a intelege jurnalul, cea mai buna solutie era descifrarea lui integrala. Prin aceasta munca sistematica am ajuns sa ma familiarizez cu particularitatile manuscrisului. In prezent, scrisul regelui nu mai are secrete pentru mine“, ne-a declarat specialistul, care se amuza comparindu-si stradania cu cea a unui „chinez batrin“. Un alt merit al primului istoric care a reusit sa aduca sub lumina tiparului jurnalul lui Carol I este faptul ca a identificat situatiile si personajele evocate de rege in insemnarile destul de laconice. „Lubicz, care ar fi venit pentru muzica, a fost gasit seara tirziu in castel, aici rendez-vous cu Maiorescu. Istorie incompleta, care va trebui tinuta secreta. A fost concediat“ este unul dintre numeroasele exemple in care regele se rezuma doar la citeva rinduri. „In traducere am incercat sa reproduc stilul eliptic al originalului. Am adaugat foarte rar verbul auxiliar al verbului compus, doar acolo unde, altfel, aparea riscul de a pierde intelesul frazei“, mai spune Docea. Aproape fiecare insemnare din jurnal incepe cu o scurta descriere a starii vremii: temperatura aerului exprimata in grade Réaumur, starea cerului, umiditatea. Istoricul vehiculeaza doua posibile explicatii pentru notele despre clima date de rege: se datoreaza fie profesiei militare a lui Carol I, fie faptului ca acesta provenea dintr-o tara ai carei locuitori traiau in majoritate de pe urma agriculturii. Totodata, monarhul si-a datat dublu rindurile din jurnal: in stil nou, dupa calendarul gregorian, si in stil vechi, dupa calendarul iulian. O singura zi lipseste din caietele regelui, 19/31 martie 1884. Pentru toate celelalte exista consemnari, mai lungi sau mai scurte, in functie de importanta pe care o acorda regele evenimentelor din viata sa. Celelalte trei volume din jurnalul lui Carol I sint in lucru la Editura Polirom, iar primul dintre ele ar putea sa apara, cel mai curind, anul viitor. Dezvaluiri inedite „Vineri, 14/26 octombrie 1883. Vreme ploioasa, intunecata. Inainte de amiaza depesa de la Liteanu din Berlin, conform careia le traité à trois a fost acceptat, asa cum am sperat. Reuss a primit plein pouvoir pentru a-l semna la Viena. Din Bulgaria stirile cele mai grave. Sandro a concediat toti rusii din anturajul sau, din cauza ca Palsikov, adjutantul sau cel mai drag, a fost rechemat de imparatul Alexandru al III-lea. Foarte mare incordare intre Petersburg si Sofia. (...) Liteanu imi telegrafiaza pentru a ma anunta ca trebuie schimbate citeva cuvinte in tratat, ca acesta sa fie à trois.“ Tratatul de aderare a Romaniei la Alianta puterilor centrale, despre care vorbeste regele in insemnarea sa, a fost, ca de altfel toate problemele de politica externa, o preocupare permanenta pentru monarh. Spre deosebire de restul analizelor istorice pe aceasta tema, jurnalul dezvaluie un fapt inedit, si anume ca intelegerea despre care se prespune ca stiau foarte putini oameni nu le-a fost straina lui Iorgu Liteanu, ministru plenipotentiar la Berlin, lui Petre P. Carp, ministrul Romaniei la Viena, sau printului Heinrich von Reuss, ministrul Germaniei in capitala Austro-Ungariei. La fel de putin cunoscut istoricilor este si faptul ca regele s-a opus cu indirjire revenirii pe tronul Bulgariei a lui Alexandru de Battenberg, cu care Carol era in relatii foarte bune. Principele de la Sofia a pierdut la mijlocul anilor 1880 sprijinul Rusiei, de care se bucurase la inceputul domniei. Printr-un complot orchestrat de rusi, Alexandru de Battenberg a fost alungat de pe tron, iar revenirea acestuia la conducerea Bulgariei ar fi dus la un razboi european, pe care monarhul roman dorea sa-l evite.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea