Jocuri de-a crima la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu

Jucat intr-o versiune noua determinata de disparitia prematura a actorului Virgil Flonda, interpretul lui Iago la premiera, spectacolul „Othello“ a adus din nou in atentie semnele de interogatie si exclamatie care insotesc pe afis titlul-nume al protagonistului. Crima e integrata in desenul spectacolului de la bun inceput. Masivul si copilarosul conducator al flotei venetiene, maurul Othello (in spectacol, interpretul Constantin Chiriac, vital si extrovertit, nici nu e prea maur) incepe prin a-i face vaporase Desdemonei, dar joaca asta - devenita dragoste, apoi casatorie - nu se va termina bine si regizorul construieste metafore scenice de o puternica expresivitate in care indiferenta, prostia, rautatea construiesc prin elemente de miscare si decor climatul crimei. Batista rosie pierduta, furata, chiar gasita, este pinza de vapor si lenjerie intima, nu lipseste, ci prisoseste, ea e la gitul Desdemonei cind Othello o ucide. Intriga pusa la cale de Iago depaseste puterea de a dauna a manevrelor manipulatorii apartinind unui mic grup de oameni rau intentionati; hirtiile, sutele, miile de hirtii care o demasca pe Desdemona inunda scena, o acopera ca un lintoliu, nu se mai pune problema daca Othello e indreptatit sa creada sau nu in tradarea ei; tradarea ei e evidenta din moment de tot cosmosul participa la demascarea femeii-copil, incapabila sa se apere. Desdemona moare in mai multe rinduri si in mai multe feluri, e condamnata de propria ei credulitate, de neputinta de a percepe si de a intelege rautatea oamenilor. Nu cuvintul este motorul dramei, ci impulsurile dificil de expus rational ale grabei de a fi, cea care inlocuieste ragazul gindirii. Trupa joaca aceasta graba cu profesionalism si dexteritate, cu acea stiinta - din ce mai rara pe scenele romanesti - de a sugera gindul prin retorica gestului. Bucuria data de spectacol nu vine din sentimentul participarii la impunerea inovatiei teatrale, ci din imersiunea in starea de transa sever controlata - asa cum probabil functiona la inceputurile tragediei. Un semnal venit din viitor Daca pentru autoritati calitatea Sibiului de capitala a Uniunii Europene se discuta in functie de tot felul de standarde administrative, pentru artisti, lucrurile sint mai simple. Este Sibiul capabil sa genereze o arta dinamica, in dialog real cu publicul, stirnind interesul unor oameni veniti din Europa sau de dincolo de granitele ei? Raspunsul este pozitiv si el nu se refera doar la aceste zile aglomerate ale Festivalului, cind strazile orasului sint dominate de agitatia optiunilor, de controversele legate de tipul de dialog cultural provocat de Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu. Laborator al noului, incurajind formele neconventionale, Festivalul din Sibiu e un semnal venit din viitor atit in ceea ce ii priveste pe creatori, cit si pe spectatori.