Jacques i se supune lui Fatulescu

Teatrul Mic a scos in weekendul trecut inca o premiera, „Jacques sau supunerea“, de Eugen Ionescu, montarea fiind semnata de Florin Fatulescu. Ionescu este indeobste considerat un autor greu accesibil si de aceea pare un act de real curaj sa montezi un asemenea spectacol. Textul este insa magistral si atit de bine scris incit nu poate decit sa placa. „Cind am montat acelasi text in America, in urma cu 30 de ani“, declara Fatulescu, „publicul si presa de specialitate au fost uimiti de cit de usor curgea actiunea. Cel mai temut critic de teatru, de la «LA Times» a scris atunci: «Textul lui Eugen Ionescu este limpede si bine conturat ca o pictura»“. Ionescu spune povestea absurda a unei familii disfunctionale, un clan mic burghez legat doar de pasiunea din mosi-stramosi pentru cartofii cu slanina . Specialitatea gastronomica a casei este mai ceva ca un blazon, pentru ca „strabunii mei, de la A pina la Zetu, iubeau cartofii cu slanina“, declama actorul Radu Zetu, interpretul lui Jacques tatal. Bietul Jacques junior, fatalist asemeni unui alt Jacques din literatura, rupe traditia prin blasfemiatorul „urasc cartofii cu slanina! Nu pot sa-i sufar!“, prilej de lacrimi, rugaminti, blesteme si amenintari cu dezmostenirea. Mai mult, el refuza sa se casatoreasca cu cea pe care i-o harazisera parintii pentru ca „nu are destule nasuri. Trebuie sa aiba cel putin trei“. Personajele se deplaseaza in scena cu miscari rupte, ca de marionete, tatal Jacques, mama Jacques, sora, bunicul si bunica Jacques miscindu-se uneori ca un tot, formind un soi de monstru cu mai multe capete gata sa il devoreze pe tinarul cu gusturi stranii. De pe pereti ii privesc aprobator strabunii, portrete ale scolii de pictura flamande dotate cu cite un nas mare si triumfator. Actorii au invatat bine lectia absurdului, de la veteranul Radu Gheorghe pina la tinerii Valentina Popa, Radu Zetu sau Radu Iacoban . Piesa este un amestec ciudat de tragic si de comic, in bunul stil ionescian: „Eu, unul, nu am inteles niciodata deosebirea care se face intre tragic si comic. Comicul fiind intuitia absurdului, imi pare adeseori mai disperat decit tragicul“, spunea Eugen Ionescu, adaugind ca „din comic nu mai are nimeni scapare. E dincolo sau dincoace de deznadejde sau de nadejde“. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro